Un an si jumatate de munca remote, de acasa incepe sa isi arate efectele negative cu privire la convingerea angajatilor de a se intoarce la munca de birou, multe companii incercand acum sa isi convinga mare parte din angajati sa revina la genul asta de munca dupa ce studiile au demonstrat ca desi in prima faza productivitatea muncii de acasa a cunoscut o crestere spectaculoasa in privinta productivitatii, acest entuziasm a scazut foarte mult dupa ce tot mai multi angajati au inceput sa experiementreze sindromul de „burnout”, datorat supraexpunerii muncii in online, precum si a lucrurilor care nu se pot face online oricat de multa tehnologie ar exista, interactiunea umana directa fiind fundamentala in procesul de productie.
Companiile intampina probleme cu privire la convingerea angajatilor sa se intoarca la munca de birou
Cauzele refuzului multor angajati ai companiilor mari de a reveni la munca de birou sunt multiple si in mare parte tin de probleme psihologice pe care acestia le’au dezvoltat in aceasta perioada, printre ele numarandu’se dorinta de izolare din teama de socializare, teama de infectare dar si teama de restrictii impuse la locul de munca printre care se numara purtatea obligatorie a mastii la birou sau obligatia vaccinarii pentru ca sa isi pastreze locul de munca, intr’o oarecare masura existand si cei care prefera genul asta de confort cu care s’au obisnuit, mai ales cei introvertiti. In acelasi timp este de luat in calcul si ca multi dintre acesti angajati au investit intre timp niste bani destul de seriosi pentru a isi asigura conditii cat se poate de bune pentru munca de acasa si treptat s’au adaptat tot mai bine odata ce au avut si conditiile necesare, construindu’si intre timp si o cu totul alta rutina.
Citu anunta ca dupa 1 Iunie, s’ar putea sa se renunte la obligatia purtarii mastii la birou pentru vaccinati
In tentativa de a sprijini efortul companiilor de a isi convinge angajatii sa se intoarca la birou, Citu a anuntat ca se are in vedere o decizie prin care legea purtarii mastilor la birouri sa fie modificata, aceasta urmand sa nu mai fie o obligatie, masura fiind insa conditionata de vaccinarea tuturor angajatilor companiilor respective:
„După întâi iunie vom lua această decizie. Momentan e un ordin al ministrului Sănătății și este o decizie luată înainte de a o analiza foarte bine. De la întâi o să discutăm despre acest lucru. Eu cred că se va schimba acest ordin. Deocamdată cu mască la locul de muncă, dar acest ordin o să fie modificat după 1 iunie”
a declarat Cîtu la un „eveniment pilot” cu vaccinatii desfasurat la TNB.
Doar masurile idioate de conditionare si constrangere nu vor da randamentul dorit, ci doar vor adanci problema odata cu aparitia discriminarilor intre angajati
Desi aparent obligativitatea nepurtarii mastii la birou ar putea stimula angajatii sa se intoarca la munca de birou, efectul acestei masuri va fi unul foarte relativ deoarece este conditionat de vaccinare iar o buna parte a acestor angajati inca nu sunt hotarati in aceasta directie, lucru ce ii va tine la munca de acasa, unde nu sunt conditionati de nimic. Pe de alta parte doar masurile astea hei-rupiste de genul win-win situation pentru stat care isi face norma de vaccinare si angajator care incearca sa isi readuca inapoi la birouri angajatii, elimina din start fix ce era mai important, respectiv interesele angajatilor care nu sunt luate in calcul pe nicaieri, plus ca multi dintre ei si problemele lor psihologice pe care le’au dezvoltat in toata aceasta perioada sunt complet ignorate, neexistand nici macar intentia unui program in acest sens prin care sa se incerce recuperarea lor psihologica pentru a putea sa dea ulterior randamentul scontat, fapt ce va adanci si mai rau lipsa de productivitate prin aparitia discriminarilor si crearea unei stari de permanenta tensiune.
Opinie personala
Faptul ca ceea ce a inceput ca o masura temporara de 1-2 luni a fost exagerata pana cand a ajuns o obisnuinta de’a lungul unui an si jumatate, nu va fi deloc usor de rezolvat pentru companiile care dupa criza covid probabil ca de acum urmeaza sa se confrunte cu o criza profunda de personal apt psihologic si implicit productiv. Cheltuielile cu programele de recuperare psihologica pot sa fie fabuloase iar multe companii fie nu au banii necesari fie nu sunt dispuse sa suporte cheltuieli in directia asta, confruntandu’se de acum cu noua paradigma in care piata muncii s’a schimbat in urma acestui experiment social, multe companii fiind fie luate pe nepregatite, fie au mizat prost. Una peste alta, va urma o perioada foarte interesanta de schimbari majore pe piata muncii, dinamica acesteia urmand sa iasa din letargie odata cu aceste masuri de relaxare care vor dezvalui si in acest domeniu o noua normalitate ce nu prea o sa mai semene deloc cu aia dinainte de epoca covid, companiile fiind probabil nevoite sa schimbe radical configuratia cubicelor si sa ofere de acum inainte mai multe stimulente pentru ca angajatii sa revina in acele birouri.
Eu zic ca o sa se lucreze tot mai mult mixt. 2-3 zile acasa cu 2-3 la munca. Am auzit si variante in care una acasa si 4 la munca sau invers. E de bine, zic eu.
Greu de implementat ce zici tu peste tot si mai ales unde sunt multi oameni ce trebuie sa lucreze in echipe cu termene stricte de proiect, imagineaza’ti bulibaseala creata, mai ales acolo unde e nevoie de sedinte zilnice…sincer, e unul nu vad asta a fi o rezolvare mai mult decat o eventuala etapa de tranzitie pana se reaseaza un pic lucrurile, dar pe termen lung, logistic si productiv e un cosmar, basca asta ar presupune o noua readaptare la care nu toti or sa se poata alinia, dpdv psihologic or sa fie si mai rau dati peste cap de o lipsa a rutinei necesare productivitatii. Dar, vom vedea ce iasa.
Pot sa iti dau exemplu echipele pe care le coordonez. Funcționează, dacă ai o echipă rodată, în care comunicarea e cel mai important lucru. Evident, funcționează cu oameni motivați, care se cunosc și se respectă. Conflicte au mai fost la început, dar le-am adresat vorbind cu fiecare în parte.
Nu zic ca nu functioneaza sporadic sau ca nu se poate rezolva intr’o oarecare masura, zic doar ca in cazul tau este unul fericit ca ai echipa formata/rodata deja, care se cunosc si respecta avand si motivatie si cu care banuiesc ca in mare parte munciti in proiecte rutinare, dar nu peste tot e la fel, astea sunt cazuri destul de rare. Si eu am avut o asemenea echipa pe care insa a trebuit sa o formez de la zero si cu care am lucrat exclusiv remote un an si jumate la un proiect pentru ca eram imprastiti prin toata tara. In ciuda rodajului ulterior, au fost destule dificultati mai ales ca era un proiect de creatie a carui dinamica se schimba uneori si de la o ora la alta, zilnic trebuind sa gasesc solutii pentru a compensa sau reechilibra situatiile de criza care erau destul de dese, proiectul fiind unul de anvergura cu termene drastice (uneori/destul de des de rezolvat in maxim o ora) si raportari ale productivitatii saptamanale. Ar fi fost mult, mult mai usor totul daca eram toti adunati intr’un loc. Sunt situatii si situatii … proiecte si proiecte … tu esti printre aia norocosi.
De delegații ce știi, că pe mine astea mă macină…
Cica e tot ca’nainte, ca n’ainte era mai bine.
Pe dubă?