S’a facut aproape o luna si jumatate de cand am revenit in Bucuresti pentru a da curs la dezvoltarea unor noi proiecte, chestii legate de munca, desi la inceputul pandemiei imi luasem gandul ca mai fac ceva anul asta. In toata perioada asta, pe langa munca, am avut timpul necesar sa observ si cat de mult s’a schimbat normalitatea in Bucuresti, fata de normalitatea pe care o lasasem aici inainte de pandemie, schimbari de care probabil ca multi dintre cei care locuiesc aici permanent habar nu au sau nu au avut timp sa le observe si doar au imbratisat noua normalitate din mers.
Sa le luam pe rand, punctual:
-
- Traficul, fata de ce era inainte de pandemie, s’a redus vizibil, la acest aspect probabil ca si’a adus contributia destul de mult telemunca care nu a scos din trafic doar masinile celor care mergeau zi de zi la munca, ci si masinile de flota ale companiilor care acum probabil ca le tin mai mult prin parcari. Pe langa telemunca, faptul ca evenimentele publice au fost limitate la maxim, iar HoReCa este in morte clinica, au contribuit destul de mult la acest aspect. Ca un banal exemplu, in fata blocului meu este o strada secundara ingusta care leaga doua bulevarde mari, dimineata si seara pe aici era un real furnicar de masini si claxoane, multi alegand sa scurtcircuiteze prin aceasta legatura cele doua bulevarde, acum, rar mai trece cate o masina, parca e in fiecare zi sambata, ca duminica era si mai rau, venind parca tot Bucurestiul in IOR;
- Ca am adus aminte de IOR, daca inainte de pandemie in weekend se mergea pe alei in coloana/umar la umar, acum parcul e mai mult gol, in mare parte prin el plimbandu’se localnicii din zona, chiar si in weekend;
- Magazine/mall’uri/supermarketuri, daca inainte de pandemie mai toate erau pline ochi cam la orice ora, de ajunsesem sa ma intreb daca mai munceste cineva in tara asta, acum cele mai multe dintre ele sunt mai mult goale, cei care ajung la ele venind strict pentru cumparaturile de baza si mai putin pentru plimbarea care inainte de pandemie era distractia numarul 1 a pensionarilor si a celor care nu plecau prin concedii si/sau frecau duda;
- Transportul in comun era o reala problema inainte de pandemie din pricina aglomeratiei, iar lucrul asta era aproape la orice ora, pentru ca asa cum am scris mai sus, pe langa aia care mergeau la munca, erau si aia pentru care plimbatul fara nici o treaba de la un supermarket la altul, pensionarii mai ales care ABUZAU de gratuitati, era principala distractie. Ei bine, daca inainte de pandemie trebuia sa te lupti ca sa urci intr’un autobuz, acum, in afara de orele de varf, numeri pe degete oamenii din autobuze;
- Mentalitatile s’au schimbat si ele, daca inainte se urcau toti pe tine prin magazine si aveau obiceiul sa iti inventarieze ce ai prin cos, acum prefera sa pastreze distanta si sa isi vada fiecare de cosurile lor. Pe de alta parte, daca inainte oamenii erau in majoritate mult mai relaxati, acum se vede din avion ca lumea e impartita intre shocatii apostoli ai covidului si cei care incerca sa traisca cat de normal pot;
- Obiceiurile de consum s’au schimbat si ele, de unde probabil si magazinele alea mai mult goale, multi ramanad cu obiceiurile din perioada de izolare printre care se numara si cumparaturile online;
- Nici pe strada nu mai e la fel de multa lume ca altadata, desi terasele sunt deschise nu vezi multa lume pe la ele, de vina fiind probabil un cumul de factori printre care se numara scaderea puterii de cumparare, frica de covid si probabil ca si restrictiile aberante care sunt impuse pe la noi.
Una peste alta, schimbarile pre si in pandemie sunt evidente, nimic nu mai e la fel si lucrurile continua sa se schimbe, oamenii traind o alta normalitate, desi asa cum spuneam, nu multi sunt constienti de aceste schimbari si le’au imbratisat destul de usor ca pe o noua normalitate la care s’a adaptat fiecare asa cum a putut, desi in multe puncte, cumva, asta e aia care ar fi trebuit sa fie mereu.
