O intrebare legitima pentru toti romanii, la care astept un raspuns la comentarii inainte sa vina randul meu sa ma dau cu parerea.
Ca sa aveti mai multa motivatie sa raspundeti, vedeti aici de ce iubesc strainii Romania, dincolo de mici, sarmale si sex/alcool ieftin!
Deci … de ce iubiti/urati Romania! 
Iubesc România fiindcă aici am avut parte de primele experiențe ce au contat mult până acum. Aici m-am născut, aici m-am dezvoltat până la vârsta asta, aici mi-am făcut primii prieteni iar lista poate continua. Iubesc România pentru ”first time-urile” astea făcute aici.
Iubesc România pentru că atunci cînd eram mic totu era fain frumos şi fără de griji, iubesc România pentru că atunci cînd m-am făcut mare mi-am dat sama că realitatea e un pic alta, iubesc România pentru că are grije de toate nevoiele mele inclusiv cînd am fost şomer şi am primit echivalentul a 98 de euroi pe lună, iubesc România pentru că îmi pot permite ca din fiecare salar să-mi cumpăr tot altă maşină, iubesc România pentru patriotismul de care dau dovadă politikienii noştri prea-fericiţi în cinstea şi omenia lor, iubesc România pentru toate cele aproximativ 72 de taxe şi impozite şi alte biruri pe care le plătesc cu multă plăcere, iubesc România care are grije cînd mă-mbolnavesc vine doctoru la mine cu toată plăcerea şi chiar îmi oferă un plic cu „atenţii”, iubesc România pentru că şi educaţia acordată copiilor este la cel mai înalt nivel mondial, iubesc România… ufff, ce aş mai putea să spun de acea Românie care o iubesc şi care mi-o doresc să fie, pentru România cea din zilele noastre o ştiţi prea bine cum e ca să nu mă mai repet, adică e fix pe dos faţă de cea care mi-o doresc. Iubesc România ca pe un mare fraier ce sînt, şi la fel ca mine mai sînt mulţi alţii. România te iubesc…
Pentru a iubi nu ai nevoie de motive…
Dar de ce s-o iubesc?! E o f****e reciprocă. Atât.
E mult spus sa iubesc, sa urasc o TARA, a mea sau alta de aiurea, pentru sau din niste motive. Iubirea e ceva organic, spontan, dezinteresat, fara motive sau dintrun stimulent.
Spunea cineva ¨iubirea se naste din mizerie¨, ciudat Romania e intro mare mizerie si poate de asta o iubesc unii, eu nu pot sa spun asta, nu o simt, poate doar o parere de rau, asa cum ti-e mila de un om ce are un handicap.
In rest totul e material, maine daca ar trebui as pleca oriunde fara sa ma uit in urma, fara regret, doar sa fie mai bine sa am oportunitati noi pentru familie, pentru mine. poate ca de asta un sentiment exista, de ura, pentru ca sunt obligat sa gandesc asa.
Chestia asta cu patriotismul ma lasa rece, pentru mine e o chestie de loialitate si principiu, de avantaj reciproc. Multi confunda iubirea cu dorinta fireasca a omului de posesie; terenul meu, casa mea, masina mea, tara mea. Patriotismul si iubirea de tara a unora e echivalenta cu imi apar terenul meu, casa mea, masina mea… tara mea, e posibil ca la ultima parte sa renunte relativ usor, ca doar pe primele 3 a dat bani sau are rate la banca si uite asa iubirea dispare si se tranforma in ura.
Desigur iubirea si ura pot coexista; iubesc mici si berea dar urasc sa dau bani sa le cumpar
Iubesc Romania pentru ca aici am cunoscut fericirea si nefericirea. Nu m-am legat niciodata de lucrurile materiale dar amintirile frumoase si urate m-au legat de tara asta. Consider ca iubire inseamna sa te bucuri de frumos si sa suferi pentru ce este urat. Daca ar fi sa ma mai nasc odata tot in Romania as vrea sa ma nasc.
Nu voi comenta nimic din ce ati scris fiecare, ci doar voi respecta opiniile fiecaruia dintre voi, unele fiind foarte amuzante altele foarte reale.
Si ca nu imi place sa raman dator, vin si eu cu un raspuns …
Iubesc si urasc tara asta in acelasi timp cu aceiasi pasiune cu care fac orice in viata asta. Sunt zile cand imi zic ca ma duc unde vad cu ochii in timpul in care sunt zile in care multumesc lui Dumnezeu ca m’am nascut intr’o tara atat de frumoasa si unica in felul ei. Radacinile mele in pamantul asta sunt foarte adanci (ceva legat de asta am scris pe aici) si nu are nimic legat de pariotism, care din punctul meu de vedere este o inventie a alora bogati ca sa le aparam averile ori de cate ori alti bogati s’au dedat la ele. Ce simt in suflet cand ajung pe la Gorunu lu’Horea nu o sa va pot explica in cuvinte, poate sa fie de vina sangele ce umbla prin mine ca un argint viu. Ce simt ca ajung pe la Alba si iau la pas cetatea ajungand intr’un final la locul de supliciu a lu’Horea unde imi dezgolesc capul si zic o rugacine … tot nu va pot explica in cuvinte cum nici cand ajung pe la Sarmizegetusa Regia sau Traiana. Poate de vina sa fie toate locurile astea istorice in care am copilarit si trait, poate de vina sa fie stabunicii mei care m’au crescut si povestile lor despre neamul din care ma trag si jerfa lui pentru libertate, dreptate si alte idealuri ce azi par atat de perimate pentru multi care nu au apucat sa il cunoasca pe Patru a lu’Bunea.
Cum spunea Evenuta mai sus, poate parea masochist pentru multi, insa daca ar fi sa aleg unde sa ma mai nasc odata as alege tot Romania, fie si pentru faptul ca aici imi este tot ce sunt EU dincolo de MINE.