De ce nu mai vreau sa investesc in Romania?

Pe la inceputurile anilor 2000, am pornit de la -0 prima mea afacere in Romania care imbraca o haina juridica sub forma unui SRL. Pana atunci trasesem ca free-lancer, dar am zis ca e momentul sa fac si eu o treaba serioasa. Ca obiecte de activitate imi trecusem multe lucruri, intr’un final m’am hotarat sa merg pe vanzari si servicii IT si uite asa, mi’am pus pe picioare un mic magazin IT care avea si un CafeeInternet pentru redundanta. Cu datoriile pana la cer si inapoi, un spatiu inchiriat si muncit la el ca orbul sa il pun la punct pentru a oferi decenta si confort celor care ii trec pragul, am pornit pe drumul spinos al afacerilor romanesti. De dormit, dormeam cam 3 ore/noapte, in rest ma mutasem la firma sau eram pe drumuri, alergand ca bezmeticul dupa marfa si toate alea. In 6 luni de zile de munca 24/7 am reusit cumva sa aduc datoriile aproape de 0 si sa intru pe un minim  de profit, afacerea insa avea nevoie  de angajati ca singur inebuneam deja, am angajat doi baieti pe doua schimburi la sala de net, de restul, ma ocupam eu. Toate pareau bune si frumoase, profitul era pe crestere, imi mai venise inima la loc parca, pana in ziua cand m’am trezit cu o masina in fata magazinului din care s’au dat jos doi domni, bine imbracati care dupa ce s’au prezentat mi’au  fluturat pe la nas o legitimatie pe care scria … Garda Financiara si au inceput sa imi ceara si pe mama si pe tata, si pe dracu si pe lacu … lasandu’mi o invitatie pe a doua zi la ei la birou, unde desi m’am dus cu toate dupa mine, rezolvarea a venit din partea unui plic discret strecurat printre dosare asa cum fusesem invatat in prealabil ca ar fi bine daca vreau sa imi fie bine. Desi cat era in plicul ala nu scoateam nici in doua luni, am zis … ba asta e, cum am tras si facut eu foamea pana amu, daca asa ii mersu si altu nu, da’o dracu ca nu o sa mor daca trag si peste asta si nu cred ca as fi murit, daca in urmatoarea perioada nu ar fi inceput sa ma caute si restul colindatorilor de la Sanepid, Pompieri, Carti de munca, Fisc, eheee cate si mai cate ca aveam apoape lunar cate un control ceva. Dupa un an de zile cand mi’am facut socotelile si o discutie cu contabilul, mi’am dat seama ca gresisem grav abordarea prin care incercasem sa fac afaceri la modul legal in Romania! Tot ce castigasem se dusese pe taxe, impozite si mai ales spagile care erau obligatorii si nu facultative. M’am necajit destul de rau, da asa rau ca intr’un final am cedat si psihic si fizic, din toata munca si afacerea mea alegandu’se praful si pulberea dupa ce nu am mai putut sa o administrez direct, desi aveam planuri mari si profitabile (pusesem bazele unui prim ISP in jumatate de oras) in orice alta tara in afara de asta unde atunci am realizat prima oara ca cine investeste si vrea sa faca ceva cinstit, defapt munceste pentru smecherii statului. Am iesit destul de sifonat din toata treaba, norocul a fost ca am reusit sa scap de datorii ajutat de ce mai aveam inainte sa ma apuce pe mine facutul de afaceri. Am zis … ba asta e … se intampla … prin 2005 m’a mancat din nou in cur speranta ca s’a schimbat ceva si ca poate ar fi bine sa ma apuc iara de o mica afacere. Norocul a fost ca mi’am dat seama din timp ca nu s’a schimbat nimic … si mi’am vazut de treaba.

Ce s’a schimbat azi, in 2016?

Spre deosebire de atunci nu mai avem Garda Financiara, avem ANAF Antifrauda unde din cate am inteles spagile sunt mult mai mari ca si amenzile au crescut intre timp. Tot spre deosebire de atunci platim impozit fix de 16% pe profit, dar daca te apuci de afaceri cinstite si le aduni si pe toate restul, plus cheltuieli, ajungi la concluzia ca daca ramai cu un 10% din profit, esti norocos. In tot acest timp, in Romania tot mai multe sectore economice sunt dominate de mari monopoluri pe fata sau mascate. Concurenta neloiala si mai ales lipsa de protectie reala din partea statului pentru IMM’uri ingroapa peste 80% din ele din primul an de activitate. Despre o linie de creditare decenta din partea bancilor nu cred ca mai are rost sa discutam, daca cumva reusesti sa obti asa ceva e ca si cum te’ai angaja la ruleta ruseasca datorita in primul rand lipsei predictibilitatii economice pe termen mediu si lung, modificarile de cod fiscal dupa ureche facute an de an si de la un guvern la altul fiind principalele cauze care te fac sa traiesti intr’o nesiguranta zilnica. Singura cale de supravietuire in tara asta pentru o mica afacere este frauda la care esti fortat sa ajungi, problema e sa iti asumi riscurile uriase la care te expui pentru ca daca esti un peste mic, fara spate, vei fi mancat in scurt timp fie si pentru statistica aia care sa dea bine in rapoarte de activitate.

In conditiile astea, de ce mi’as mai risca fie si o bruma de capital in Romania?

Ei … la intrebarea asta poate gasiti voi un raspuns plauzibil ca eu, sincer, dupa experientele avute si dobandite in timp, nu mai gasesc de multa vreme macar un singur motiv pentru care sa cred ca merita! In tara asta ori esti coaie ori esti ploaie … varianta aia cu sa iti faci o mica afacere cinstita de unde sa traiesti din munca ta e doar o iluzie de care o sa iti dai seama destul de repede si atunci o sa ai de ales intre: risc, „cotizez”, sau ma las de muncit pentru altii.

Dar poate ca ma insel … de aia invit pe oricine are o afacere mica, 100% cinstita si de succes sa ma contrazica!