De ce nu mai vreau sa investesc in Romania?

Pe la inceputurile anilor 2000, am pornit de la -0 prima mea afacere in Romania care imbraca o haina juridica sub forma unui SRL. Pana atunci trasesem ca free-lancer, dar am zis ca e momentul sa fac si eu o treaba serioasa. Ca obiecte de activitate imi trecusem multe lucruri, intr’un final m’am hotarat sa merg pe vanzari si servicii IT si uite asa, mi’am pus pe picioare un mic magazin IT care avea si un CafeeInternet pentru redundanta. Cu datoriile pana la cer si inapoi, un spatiu inchiriat si muncit la el ca orbul sa il pun la punct pentru a oferi decenta si confort celor care ii trec pragul, am pornit pe drumul spinos al afacerilor romanesti. De dormit, dormeam cam 3 ore/noapte, in rest ma mutasem la firma sau eram pe drumuri, alergand ca bezmeticul dupa marfa si toate alea. In 6 luni de zile de munca 24/7 am reusit cumva sa aduc datoriile aproape de 0 si sa intru pe un minim  de profit, afacerea insa avea nevoie  de angajati ca singur inebuneam deja, am angajat doi baieti pe doua schimburi la sala de net, de restul, ma ocupam eu. Toate pareau bune si frumoase, profitul era pe crestere, imi mai venise inima la loc parca, pana in ziua cand m’am trezit cu o masina in fata magazinului din care s’au dat jos doi domni, bine imbracati care dupa ce s’au prezentat mi’au  fluturat pe la nas o legitimatie pe care scria … Garda Financiara si au inceput sa imi ceara si pe mama si pe tata, si pe dracu si pe lacu … lasandu’mi o invitatie pe a doua zi la ei la birou, unde desi m’am dus cu toate dupa mine, rezolvarea a venit din partea unui plic discret strecurat printre dosare asa cum fusesem invatat in prealabil ca ar fi bine daca vreau sa imi fie bine. Desi cat era in plicul ala nu scoateam nici in doua luni, am zis … ba asta e, cum am tras si facut eu foamea pana amu, daca asa ii mersu si altu nu, da’o dracu ca nu o sa mor daca trag si peste asta si nu cred ca as fi murit, daca in urmatoarea perioada nu ar fi inceput sa ma caute si restul colindatorilor de la Sanepid, Pompieri, Carti de munca, Fisc, eheee cate si mai cate ca aveam apoape lunar cate un control ceva. Dupa un an de zile cand mi’am facut socotelile si o discutie cu contabilul, mi’am dat seama ca gresisem grav abordarea prin care incercasem sa fac afaceri la modul legal in Romania! Tot ce castigasem se dusese pe taxe, impozite si mai ales spagile care erau obligatorii si nu facultative. M’am necajit destul de rau, da asa rau ca intr’un final am cedat si psihic si fizic, din toata munca si afacerea mea alegandu’se praful si pulberea dupa ce nu am mai putut sa o administrez direct, desi aveam planuri mari si profitabile (pusesem bazele unui prim ISP in jumatate de oras) in orice alta tara in afara de asta unde atunci am realizat prima oara ca cine investeste si vrea sa faca ceva cinstit, defapt munceste pentru smecherii statului. Am iesit destul de sifonat din toata treaba, norocul a fost ca am reusit sa scap de datorii ajutat de ce mai aveam inainte sa ma apuce pe mine facutul de afaceri. Am zis … ba asta e … se intampla … prin 2005 m’a mancat din nou in cur speranta ca s’a schimbat ceva si ca poate ar fi bine sa ma apuc iara de o mica afacere. Norocul a fost ca mi’am dat seama din timp ca nu s’a schimbat nimic … si mi’am vazut de treaba.

Ce s’a schimbat azi, in 2016?

Spre deosebire de atunci nu mai avem Garda Financiara, avem ANAF Antifrauda unde din cate am inteles spagile sunt mult mai mari ca si amenzile au crescut intre timp. Tot spre deosebire de atunci platim impozit fix de 16% pe profit, dar daca te apuci de afaceri cinstite si le aduni si pe toate restul, plus cheltuieli, ajungi la concluzia ca daca ramai cu un 10% din profit, esti norocos. In tot acest timp, in Romania tot mai multe sectore economice sunt dominate de mari monopoluri pe fata sau mascate. Concurenta neloiala si mai ales lipsa de protectie reala din partea statului pentru IMM’uri ingroapa peste 80% din ele din primul an de activitate. Despre o linie de creditare decenta din partea bancilor nu cred ca mai are rost sa discutam, daca cumva reusesti sa obti asa ceva e ca si cum te’ai angaja la ruleta ruseasca datorita in primul rand lipsei predictibilitatii economice pe termen mediu si lung, modificarile de cod fiscal dupa ureche facute an de an si de la un guvern la altul fiind principalele cauze care te fac sa traiesti intr’o nesiguranta zilnica. Singura cale de supravietuire in tara asta pentru o mica afacere este frauda la care esti fortat sa ajungi, problema e sa iti asumi riscurile uriase la care te expui pentru ca daca esti un peste mic, fara spate, vei fi mancat in scurt timp fie si pentru statistica aia care sa dea bine in rapoarte de activitate.

In conditiile astea, de ce mi’as mai risca fie si o bruma de capital in Romania?

Ei … la intrebarea asta poate gasiti voi un raspuns plauzibil ca eu, sincer, dupa experientele avute si dobandite in timp, nu mai gasesc de multa vreme macar un singur motiv pentru care sa cred ca merita! In tara asta ori esti coaie ori esti ploaie … varianta aia cu sa iti faci o mica afacere cinstita de unde sa traiesti din munca ta e doar o iluzie de care o sa iti dai seama destul de repede si atunci o sa ai de ales intre: risc, “cotizez”, sau ma las de muncit pentru altii.

Dar poate ca ma insel … de aia invit pe oricine are o afacere mica, 100% cinstita si de succes sa ma contrazica! laugh

ice4you®

Sunt un scrijelitor independent pe peretii internetului si jurnalist 2.0 nemiluit inca de prin 2005, cand inca nimeni nu avea habar cu ce se mananca, cum nici eu nu prea intelegeam atunci mare lucru despre fenomenul asta! Scriu si aici, mai scriu si prin alte locuri, in timp adunand mii de articole, advertoriale, analize ... din toate cate nimic, scrisul find una din pasiunile mele. Bun venit in IceWorld, blog de opinie si polemica libera!

You may also like...

5 Responses

  1. Radu says:

    Pui pariu ca nu te contrazice nimeni?

  2. cola says:

    cred ca este o mica greseala de intelegere a ceea ce inseamna imm, middle class, etc .. niciodata nu te imbogatesti dintr-un imm decat daca ideea ta este suficient de originala si te cumpara un jucator mai mare, asta daca nu te omoara intre timp .. middle class nu inseamna rentier, inseamna doar ca esti solvabil si ca poti trai pe datorie cata vreme vrea banca sa te lase sa traiesti.. problema la noi este ca din motive de udre, cocosi, samd, te apuca amocu sa muncesti minim 16 ore pe zi ca sa-ti permiti o masina si o casa decente, iar in media sa vezi ca altii obtin ceea ce reusesti tu in ani de munca , dintr-o simpla semnatura pe baza de spaga. a lucra in imm sau angajat intr-o multinationala e doar o chestie de stil de viata, nu de castig financiar (ok, imm-ul propriu are si un bilet de tombola atasat) .. mi-am facut prima firma in 90, si cu siguranta am platit statului mult mai multe taxe decat am pus eu deoparte .. am lucrat in ceea ce se cheama multinationala cam un an jumate, si nu aci la noi.. daca nu suporti regulile , uneori imbecile, din marile corporatii, tragi pentru tine, cu conditia sa-ti placa ce faci, nu in speranta ca te bati cu niste corporatii ca sa le dovedesti tu pe ele .. in final e un joc cu suma nula .. stres antreprenorial in loc de stres de angajat, stres financiar in loc de limitari financiare acceptate, etc .. nimeni nu te obliga sa ai casa, masina, vacante in strainatate, copii la facultate .. cateva milioane de romani si-au luat lumea in cap, tocmai pentru a gasi alternative .. alternativa e munca oricum, si in orice forma .. sistemul e de asa natura construit,astfel ca prosperitatea trebuie sa fie iluzorie/relativa pentru o mare majoritate, altfel se duce draku sandramaua.

  3. ice4you® says:

    Eu unul nici macar pentru o secunda nu mi’am tras afacerea aia cu gandul ca ma imbogatesc. Nu visam (copil fiind inca) decat sa fac ce imi place in vremea in care aduc si bani acasa pentru a imi intretine familia cu minimul necesar pentru care as fi fost sluga la altii. Nu imi doream nici masini (aveam una deja) nici case (aveam una mica dar a mea) nici vacante nici vreun lux anume ci doar sa fiu propriul meu sef si sa muncesc pentru mine in vremea in care platesc ce e de platit si la altii pentru “onoarea” asta. S’au dus dracului visele mele ca ale multora ca mine … odata ce am realizat ca e doar o iluzie si oricat as fi muncit ieseam mai rau decat daca o lalaiam pe altundeva unde macar nu albeam de la gandurile care nu imi dadeau pace nici in putinele ore pe care le apucam pentru somn.

  4. Malin says:

    Doar cei care au avut parte de astfel de experiente pot sa inteleaga. Si eu am renuntat si desi acum am capacitate si experienta sa reinvestesc in Romania refuz orice oferta de acest gen pentru ca o consider prea riscanta raportat la modelul de business si contextul politic si economic.

  1. 01/06/2018

    […] ma umfla rasul! Un ras amar cand ma gandesc ca orice mica afacere cu capital propriu este sufocata de taxe, impozite si spagi inca inainte sa se nasca! Un ras amar […]