Salut brigada Salajan!
Imi e dor de voi, pana mea, zile trec, ani trec in vremea in care la fel de mult cum uram Bucurestiul am ajuns sa il iubesc … e un soi de drog greu de explicat. Imi e dor de aerul jegos de Bucuresti si mai ales sectorul ala trei, Salajan-Balta Alba care a al meu la fel ca si al altora. Imi e dor sa fiu anonim, imi e dor sa injur RATB’ul p0lii pe care scrie mare AC, dar soferul fura motorina in vremea in care pe noi ne coace ca pe niste „crocodili de stepa”, in timpul in care mamaicile ma mangaie pe buci cerandu’si scuze cu un suras stirb. Imi e dor sa imi aduc aminte de lectiile de supravietuire, episodul Bucuresti la fel de mult ca de centrul vechi. Imi e dor sa injur pe la Romana cand iau cu asalt toti bizonii de Bucales banda aia ingusta de ii zice peron la metrou. Imi e dor de o shavoma la Dinner Food … dupa ce m’am luptat cu toate bebele pe la Auchan-Titan, in vreme in care le suport plozii de la foodcourt. 
Pana mea … stiti voi vorba aia …
E mai rau cu rau, dar mai rau fara rau?!
Imi e dor de prieteni … imi e dor de un gratar perpelit prin Pantelimon, de o plimbare injurand printre dinti biciclistii din IOR sau Herastrau, unde am payback si pot si fi si eu biciclist injurat.
Pana mea … vine baietasul, NASUL … sa gat ce ii de gatat si o dam stramba ca oricum dreapta nu o fost niciodata!
Ce sa zic, cand eram tanar student
Bucurestiul era un vis, poate o aspiratie locul unde puteai sa te lansezi, in viata, intr-o cariera, este si acum, la fel de bine cum poate fi si un loc unde sa te „ingropi”, sa te ratezi maxim. Bucurestiul nu imi mai place chiar daca am petrecut aproape o decada prin el, la fel cum am petrecut si prin alte zone, am ajuns sa-l pot compara si sa-mi dea un punctaj negativ. Desigur e un loc plin de oportunitati, dar… Dupa o viata de alergatura prefer arsita si viscolele din Bragan, spatiile deschise, pamantul uscat in detrimentul asfaltului incins si o casa pe pamant vs. un apartament intr-un bloc gri. Azi sunt liber si va invit la o bere, chiar si virtuala intr-un loc departe de aglomeratia oraselor noastre, fiecare pe unde poate si dupa posibilitati
Vasile … si acolo e acasa si aici …. cand esti aici te gandesti acolo, cand esti acolo te gandesti aici si viceversa. Pentru moment am avut (si mai am) multe de rezolvat aici … lucruri pe care nu le pot amana sa fiu acolo …. dar nu pot spune ca stand aici nu ma gandesc si acolo si ma mai apuca uneori dorul de „ailalta casa/ailalti prieteni adevarati/ailalte locuri” … sti cum e … te leaga in timp locuri si oameni. Nu ma leaga acolo apartamentul de acolo, nu ma leaga acolo banii, posibilitatile … si alte lucruri materiale … ci oamenii ce imi sunt buni prieteni ca o familie, de care sincer imi e dor de multe ori. Cam asta e secretul din spatele povestii de mai sus ca in rest sincer, piscina racoroasa de aici, muntele si linistea nu as da’o pentru ce as putea avea in Bucales chiar de ar fi insutit.
Hai noroc si o rece la care sper sa facem cumva sa ne vedem cand ajung …. pe acolo ca sa am un motiv in plus sa imi fie dor!
P.S.