De vreo doua saptamani Romania a plonjat intr’o psihoza macabra, groteasca, lipsita de orice sens, lipsita de orice noima si logica dincolo de inca o tactica de manipulare si distragere a atentiei de la lucruri care conteaza, pe noi fiind aruncata toata vina pentru dezastrul pandemic ce il traim doar ca unii sa isi ascunda in spatele lui incompetenta, batjocura de vietilor oamenilor si to-do-listele pe care le’au avut de indeplinit pentru a isi salva statul esuat ce calareste o tara anulata.
Imi e si nu stiu cum sa mai scriu despre lucruri care conteaza
Odata cu acutizarea balamucului politic facute de Iohannis, brusc si dintr’o data au incetat orice discutii legate de facturi, preturile la produse de necesitate, preturile la carburanti, ce se mai intampla prin lume cu ceea ce ne afecteaza direct si pe noi … si mai ales orice este legat de dezastrul in care se afla tara asta atat economic cat si energetic, singura tema ramasa si exploatata la modul cel mai macrabru posibil fiind pandemia in asociere directa cu noua campanie de vaccinare care a fost reactivata cu imaginile de prin spitale, morgi si cimitire. Duduie cocinile TV de imagini care pana mai ieri erau doar pe la acces direct si stirile de la ora cinci, dudie netul, duduie radiourile, duduie certurile intre oameni care pana mai ieri erau prieteni ce mancau din acelasi blid!
Totul a atins un nivel de imbecilism dus pana la un paroxism greu de inteles
Cel putin pentru unul ca mine care incearca sa se tina pe cat posibil departe de manipulari si propaganda de orice fel ar fi ea, televizorul meu fiind mai degraba un player multimedia ce il folosesc aproape exclusiv pentru jocurile de pe consola si streaming online. In acelasi timp am inceput sa renunt tot mai tare la socialmedia si probabil ca in curand voi lua chiar o pauza lunga, mai ales ca nu am fost niciodata vreun fan inrait, iar in plus de asta, treptat au inceput sa dispara si oamenii de calitate ce ii aveam prin bula mea, care probabil ca au ales sa renunte tocmai pentru ca nivelul de imbecilism a inceput sa atinga cote alarmante chiar si prin locuri unde era cat de cat ok pana acum.
Dupa pandemia de covid si prostie, urmeaza o pandemie de nebunie
Si de lucrul asta sunt sigur mai ales ca vad tot mai multi oameni care par a avea nevoie de ingrijire psihiatrica de urgenta! Cumva e de inteles, de doi ani exista o presiune de o incarcatura psihica uriasa ce a avansat in etape tot mai agresive, etape in care oamenii si’au pierdut treptat orice speranta de iesire la lumina dupa ce au alergat si facut tot ce li s’a cerut pentru vesnica promisiune a normalitatii ce au pierdut’o de pe o zi pe alta, iar acum se anunta din nou restrictii si mai dure ce multora le par deja banalitate. Si uite asa, au renuntat la tot mai mult din ei si ce aveau ca oameni, pana cand treptat nu a ramas mai nimic din ei ca oameni, singura alergatura fiind dupa aceiasi vesnica promisiune a normalitatii de care multi deja nici macar nu’si mai aduc aminte cum era inainte sa le fie furata cu voia lor!
Unde dracului merge trenul asta in care ne’am urcat toti acum doi ani?
Se mai intreba cineva asta? Dar unde ajungem, se mai intreaba cineva? Dar despre ce ne asteapta acolo unde probabil ca vom ajunge candva? Mai exista oameni care sa le pese cu adevarat si de soarta lor si a copiilor lor, sau doar oameni care repete obsesiv ca lor #lepasa doar pentru ca asa cred purtand masca si alegand sa se intepe intr’un brat? Mai exista oameni care vad si altceva in viata lor in afara de covid si frica lui? Mai exista ceva dincolo de neantul prapastiei in care am plonjat cu toata lumea dupa noi?
#dacat intreb, retoric.
@ice, eu imi incarc bateriile de la italieni. Sincer, nu stiu unde vom ajunge… Si nu vad nici calea de urmat… Inclin sa cred ca ne-a ramas doar politica „furcii”, dar cu cine?!?
EDIT: da-o-n ma-sa de treaba, cum sa iei o pauza? Nu esti primul pe care-l aud. La naiba, nu stiu care e solutia, dar asta sigur nu e!
Doar incerc sa imi recalibrez ordinea prioritatilor in viata si pentru ce merita sa imi consum energia, dar de retras, nici gand!
Buna ziua.
Imi place cum&ce ati scris aici.
Raspunsul e (destul de) simplu.Ne indreptam noi,oamenii,catre un soi de anulare/anihilare a cam tot ceea ce ne-a facut si ne face oameni si,mai ales si mai grav,o degradare pina spre disparitie a bucurieie si placerii de a fi unul linga altul,de a fi alaturi,de a ne bucura impreuna, de a ride impreuna,de a plinge si de de a suferi impreuna,de a spera si de de a visa impreuna.Sint multe de spus…Sante&happy va doresc!
Buna ziua!
Multumesc ca ma cititi! Din pacate e doar realitatea de care ne lovim toti … dar tot de noi depinde sa iesim din mocirla asta si sa ne aducem aminte sa ne bucuram. Multa sanatate si dumnevostra!
Ice, văd o lipsă de rațiune totală, mulțimea e condusă doar de spaime și de mațe .. gândesc cu ficatul, votează cu ficatul .. toată vara s-au ghiorlăit fără număr pe unde vrei și nu vrei, acum văd cozi și ghiorlăială la vaccinare – prilejul perfect să întindă boala, că oricum dacă te vaccinezi azi, nu poți spera la niște anticorpi până la sfârșitul lui noiembrie, când valul ăsta se va stinge din lipsă de ținte rămase neinfectate.. acum văd toți că autoritățile sunt incompetente – de parcă s-au născut ieri în țara asta.. acum peste un an jumate, comentam pe aici ( nu am mai stat să caut, dar îmi aduc aminte), că ceea ce urmează va fi horror – și la vremea aia nici măcar eu nu știam că pot fi atât de nesimțiți și incompetenți ăștia de ne conduc, aleși de majoritate – dar explicam acolo că se vor călca în picioare în spitale și la urgențe , iar sistemul medical e la pământ- exact ce se întâmplă acum ( deși se pare că eram cam optimist în prognoze, lucru rar la mine ) .. e cam inevitabil ceea ce ni se întâmplă, din toate motivele logice.. poate în final, toate astea vor aduce și ceva pozitiv, că prea trăia toată lumea cu impresia că le pricepe pe toate..
Da, asa este! E totul de un imbecilism cum nu cred ca a mai existat vreodata pe pamantul asta, de parca a luat Dumnezeu dintr’o data mintile la toata lumea. Norocul meu e ca parca toata viata m’am pregatit de zilele astea inclusiv faptul ca am stat departe de orasele mari si Bucuresti mai ales, dar din nefericire nu multi au norocul meu. In rest e cum am mai scris anul trecut cand toti traiau inca in Nirvana: sansa la supravietuire pentru fiecare e sa stranga randurile alaturi de familie si apropiatii, de restul, potopul.