Alo, alo, să vină vidanja!

La congresul extraordinar al PNL, urmasii Bratienilor au venit cu măturile. Cu rezoluțiile. Cu solemnitatea aceea de congres de partid în care toată lumea jură că a descoperit, exact în dimineața votului, cine sunt răii. Și ce să vezi? Dintr-odată, PNL a aflat că Rareș Bogdan, Lucian Bode, Alina Gorghiu, Hubert Thuma și Adrian Veștea ar fi problema. Până ieri erau stâlpi. Azi sunt igrasia. Congresul le cere demisia, iar dacă nu pleacă până luni, 22 iunie, ora 12.00 fix, urmează excluderea. În aceeași zi, partidul își înscrie în rezoluție că orice membru care mai construiește un guvern cu PSD se pune singur în afara PNL. Frumos. Aproape poetic.

Doar că teatrul românesc are o meteahnă

Actorii se schimbă, costumele se schimbă, replicile se schimbă. Publicul rămâne același și plătește mereu biletul.Rareș pleacă? Vai, ce tragedie! Omul care a demolat, în câțiva ani, mai multă credibilitate liberală decât au reușit adversarii într-un deceniu întreg. A plecat din presă îmbrăcat în armură de cavaler al poporului și a ajuns să vândă iluzii politice, la taraba buchiniștilor, cu aceeași naturalețe cu care un vânzător de parfumuri contrafăcute îți jură că miroși a Paris. Doar că nu pe malul Senei, ci în praful dâmbovițean. Trist.

Iar poporul, ca de obicei, a confundat actorul cu personajul

Și acum? Acum PNL descoperă că are nevoie de dezinfecție. Numai că infecțiile nu dispar fiindcă le votezi excluderea. Ele migrează. Există întotdeauna un alt partid. O altă funcție. O altă sinecură. O altă fotografie cu mâna pe inimă și ochii umezi de patriotism. Îi vedeți pe Alina Gorghiu, Lucian Bode sau Hubert Thuma șomeri? Pe bune? Nici ei nu se văd. România are o calitate extraordinară pentru clasa politică: reciclatorul merge non-stop. Ce nu mai încape la galben încape la roșu. Ce nu mai încape la roșu încape în vreo agenție, autoritate, consiliu sau companie de stat.

În politica românească nu există moarte profesională

Există doar mutare cu domiciliul. Bolojan pare că încearcă ceva diferit. Este probabil primul lider liberal din ultimii ani care pare dispus să taie din propria carne înainte să ceară sacrificii altora. Dacă va reuși, rămâne de văzut. Fiindcă nu lupți doar cu niște oameni. Lupți cu un ecosistem care și-a făcut din partid locuință, iar din stat, proprietate personală.Aici începe comedia. Toți vorbesc despre morală după ce au terminat de împărțit funcțiile. Toți descoperă principiile după ce s-a închis casa de marcat. Toți devin liberali autentici exact când nu mai au cheia de la birou.

România nu a fost adusă aici de un singur partid și nici de cinci oameni

A fost adusă aici de această fraternitate discretă a interesului, unde adversarii se înjură la televizor și își păstrează numerele de telefon în agenda favoritelor. Petru Creția observa cândva că răul cel mare nu începe cu marile crime, ci cu obișnuința de a suporta mici degradări morale până când ele devin firești. România a mers mai departe. La noi nici degradarea nu mai produce rușine. Produce conferințe de presă. Produce congrese. Produce rezoluții. Vinovații votează împotriva vinovaților, iar publicul aplaudă, fiindcă fiecare nouă epurare pare începutul unei purificări. Dar nu este. Este doar ritualul prin care aceeași castă își schimbă pielea, fără să-și schimbe sângele. Cândva Petru Creția vorbea despre exercițiul moral al omului, astăzi politica românească a inventat exercițiul imoral al supraviețuirii. Chiar și șpaga de supraviețuire! Aici caracterul nu este o virtute, ci o piedică în carieră.

Nu rămân cei mai drepți

Rămân cei care își schimbă loialitatea înainte să se schimbe vântul. Restul sunt eliminați de selecția naturală a ticăloșiei.Iar dacă mâine îi veți vedea pe unii dintre acești excluși îmbrățișând altă siglă, să nu spuneți că ați asistat la o trădare. Spuneți doar că s-a schimbat decorul. Teatrul își schimbă păpușile. Iar dacă Petru Creția încă mai credea că omul își poate salva sufletul prin disciplină morală, ei au demonstrat contrariul. Că poți pierde sufletul în rate, fără să doară. Astăzi votezi o rezoluție. Mâine schimbi partidul. Poimâine depui jurământul sub altă siglă. Și într-o bună zi nici nu-ți mai amintești când ai încetat să fii om și ai devenit funcție.România n-a fost distrusă de lipsa inteligenței. A fost distrusă de profesionalizarea lipsei de caracter.

Ce este interesant este că sforile au rămas aceleași. Numele se pot schimba data viitoare.

Autor: Valentin Pelerin