In vremea in care atentia noastra este distrasa cu carambolul din Ucraina si intamplari de prin latrina politica a Romaniei anulate care se afla sub ocupatia unui stat esuat, prin lume se intampla lucruri, sau mai bine zis sunt marcate borne istorice care duc inspre viitorul noii ordini mondiale care se construieste sub ochii nostri, dar e acoperit de fumigenele ce ne distrag mereu atentia inspre lucruri care nu conteaza!
Un asemenea moment istoric este si discursul presedintelui Federatiei Ruse, Vladimir Putin de la Club Valdai
Unde Putin a dat semnalul pornirii razboiului ideologic clarificand pentru intreaga lume care a avut urechi sa il asculte, doctrina alternativei conservatoare a Rusiei cu orientare inspre Euroasia in opozitie cu doctrina progresista a „occidentului decandent” de orientare Euroatlantica, creionand liniile directoare ale constructiei unui nou bloc rasaritean la care se lucreaza dupa venirea lui Putin la putere in Rusia, scopul venirii lui la putere dupa anii tulburi ce au urmat destramarii URSS, find acela de a se trece la crearea noii Europe „de la Atlantic la Urali”, visul parintilor fondatori ai Uniunii Europene in frunte cu Charles de Gaulle, care dupa Al Doilea Razboi Mondial isi doreau o renastere a Europei printr’o Uniune Europeana independenta de Statele Unite ale Americii, din componenta careia sa faca parte Rusia atat ca cea mai mare si bogata tara in resurse din noua constructie Euroastiatica precum si ca mijlocitor al relatiilor geopolitice si economice cu Orientul. Din nefericire, SUA a facut tot posibilul ca acest plan de independenta al UE sa moara in fasa atat prin impunerea ideologiei prin plantarea unor agenti de influenta cat si a liderilor de carton prin toate tarile UE, cat si prin dezarmarea Europei si extinderea NATO in Europa ce a dus la ruperea Rusiei de Europa si aruncarea ei in bratele Chinei ce va duce la inevitabila disolutie a visului european de la Urali la Atlantic , semnal de alarma tras pentru prima oara de Kissinger la Davos, carambolul din Ucraina fiind doar varful icebergului si pretextul unei inevitabile ciocniri intre Est si Vest, care odata cu discursul lui Vladimir Putin de la Club Valdai, incepe sa se clarifice ca directia in care va merge acest razboi si de ce acest razboi este un razboi de supravietuire atat pentru Federatia Rusa ca parte a constructiei euroastiatice ca nou pol de putere al Noii Ordini Mondiale, cat si occidentul in tot mai subredul format euroatlantic existent ce se afla in fata iernii unei generatii.
Discursul lui Vladimir Putin de la Club Valdai, in sinteza
Puterea asupra lumii este exact ceea ce aşa-zisul Occident a mizat în jocul său. Dar acest joc este cu siguranţă periculos, sângeros şi, aş spune, murdar. Neagă suveranitatea ţărilor şi popoarelor, identitatea şi unicitatea acestora, nu pune interesele altor state în nimic. În orice caz, dacă nu se spune direct despre negare, dar în practică tocmai asta se realizează. Nimeni, cu excepţia celor care formulează tocmai aceste reguli pe care le-am menţionat, nu are dreptul la o dezvoltare originală: toţi ceilalţi trebuie să fie „pieptănaţi” chiar de aceste reguli.
În acest sens, permiteţi-mi să vă reamintesc propunerile Rusiei către partenerii occidentali de a construi încrederea şi de a construi un sistem de securitate colectivă. În decembrie anul trecut, au fost din nou pur şi simplu aruncaţi deoparte.
Dar în lumea modernă, este puţin probabil să stea afară. Cel care seamănă vânt, cum se spune, va culege furtună. Criza a căpătat într-adevăr un caracter global, afectează toată lumea. Nu este nevoie să vă faceţi iluzii.
Omenirea are acum, de fapt, două căi: fie să acumuleze în continuare o povară de probleme care inevitabil ne va zdrobi pe toţi, fie să încercăm împreună să găsim soluţii, deşi imperfecte, dar funcţionale, capabile să ne facă lumea mai stabilă şi mai sigură.
Ştii, mereu am crezut şi cred în puterea bunului simţ. Prin urmare, sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, atât noile centre ale unei ordini mondiale multipolare, cât şi Occidentul vor trebui să înceapă o conversaţie egală despre un viitor comun pentru noi şi, desigur, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Şi în acest sens, voi schiţa câteva dintre cele mai importante accente pentru noi toţi.
Evenimentele de astăzi au umbrit problemele de mediu – destul de ciudat, dar aş dori să încep cu asta. Schimbările climatice nu mai sunt în fruntea agendei. Dar aceste provocări fundamentale nu au dispărut, nu au dispărut, ci doar cresc.
Una dintre cele mai periculoase consecinţe ale încălcării echilibrului ecologic este reducerea biodiversităţii în natură. Şi acum mă întorc la subiectul principal, pentru care ne-am adunat cu toţii: o altă diversitate mai puţin importantă – culturală, socială, politică, civilizaţională?
În acelaşi timp, simplificarea, ştergerea tuturor şi a oricăror diferenţe au devenit aproape esenţa Occidentului modern. Ce se află în spatele acestei simplificări? În primul rând, aceasta este dispariţia potenţialului creator al Occidentului însuşi şi dorinţa de a restrânge, bloca dezvoltarea liberă a altor civilizaţii.
Există, desigur, şi un interes comercial direct: prin impunerea valorilor lor, stereotipurilor consumatorilor, unificării, oponenţii noştri – îi voi numi atât de atent – încearcă să extindă pieţele pentru produsele lor. Totul este foarte primitiv pe această pistă. Nu este o coincidenţă că Occidentul susţine că cultura şi viziunea sa asupra lumii ar trebui să fie universale. Dacă acest lucru nu se spune direct – deşi se spun adesea şi direct – dar dacă nu se spune direct, atunci aşa se comportă şi insistă că, de fapt, în faptele vieţii, cu politica lor, insistă ca aceste valori să fie acceptate necondiţionat de toţi ceilalţi participanţi la comunicarea internaţională.
Voi cita din celebrul discurs de la Harvard al lui Alexandru Isaevici Soljeniţîn. Încă din 1978, el a observat că Occidentul se caracterizează printr-o „orbire continuă a superiorităţii” – şi acest lucru încă se întâmplă – care „susţine ideea că toate zonele vaste de pe planeta noastră ar trebui să se dezvolte şi să se dezvolte la sistemele occidentale actuale… .”. 1978 Nimic nu a fost schimbat.
În ultima jumătate de secol, această orbire despre care a vorbit Soljeniţîn – deschis rasistă şi neo-colonială în natură – a căpătat forme pur şi simplu urâte, mai ales după apariţia aşa-zisei lumi unipolare. Ce vreau să spun cu asta? Încrederea în infailibilitatea cuiva este o stare foarte periculoasă: este la un pas de dorinţa „infailibililor” înşişi de a-i distruge pur şi simplu pe cei pe care nu-i plac. După cum se spune, „anulează” – să ne gândim măcar la sensul acestui cuvânt.
Chiar şi în apogeul Războiului Rece, în apogeul confruntării dintre sisteme, ideologii şi rivalităţi militare, nimănui nu i-a trecut nici măcar prin minte să nege însăşi existenţa culturii, artei, ştiinţei altor popoare – adversarii lor. Nici nu a trecut prin cap nimănui! Da, s-au impus anumite restricţii asupra legăturilor educaţionale, ştiinţifice, culturale şi, din păcate, sportive. Cu toate acestea, atât liderii sovietici, cât şi cei americani de atunci aveau suficientă înţelegere că sfera umanitară trebuie tratată cu delicateţe, studiind şi respectând adversarul, împrumutând uneori ceva de la el pentru a păstra, cel puţin pentru viitor, baza sunetului, relaţii fructuoase.
Şi acum ce se întâmplă? La un moment dat, naziştii au ajuns la punctul de a arde cărţi, iar acum „gardienii liberalismului şi progresului” occidentali au căzut sub interdicţiile lui Dostoievski şi Ceaikovski. Aşa-zisa cultură a anulării, dar de fapt – am vorbit deja despre asta de multe ori – desfiinţarea reală a culturii cosi tot ceea ce este viu şi creativ, nu permite gândirii libere să se dezvolte în niciunul dintre domenii: nici în economie, nici în politică, nici în cultură.
Ideologia foarte liberală de astăzi s-a schimbat dincolo de recunoaştere. Dacă iniţial liberalismul clasic a înţeles libertatea fiecărei persoane ca libertatea de a spune ceea ce vrei, de a face ceea ce vrei, atunci deja în secolul al XX-lea liberalii au început să declare că aşa-numita societate deschisă are duşmani – se dovedeşte că nu societatea deschisă are duşmani – iar libertatea unor astfel de duşmani poate ar trebui limitată, dacă nu desfiinţată. Acum au ajuns la absurd, când orice punct de vedere alternativ este declarat propagandă subversivă şi ameninţare la adresa democraţiei.
(…)
Pe unificare, pe monopolismul financiar şi tehnologic, pe ştergerea tuturor şi a tot felul de diferenţe, s-a construit şi modelul occidental de globalizare, neocolonial în esenţa sa. Sarcina era clară – să întărească dominaţia necondiţionată a Occidentului în economia şi politica mondială şi, pentru aceasta, să pună în slujba ei resursele naturale şi financiare, capacităţile intelectuale, umane şi economice ale întregii planete, pentru a face acest lucru sub vălul aşa-numitei noi interdependenţe globale.
Aş vrea să amintesc aici un alt filozof rus, Alexander Alexandrovici Zinoviev, al cărui centenar îl vom sărbători chiar zilele următoare, pe 29 octombrie. Chiar şi în urmă cu mai bine de 20 de ani, el spunea că pentru supravieţuirea civilizaţiei occidentale la nivelul atins de aceasta, „întreaga planetă este necesară ca mediu pentru existenţă, toate resursele omenirii sunt necesare”. Asta susţin ei şi exact asta este.
Mai mult, în acest sistem, Occidentul şi-a dat iniţial un avans uriaş, deoarece şi-a dezvoltat el însuşi principiile şi mecanismele – ca acum tocmai principiile despre care se vorbeşte constant şi care sunt o „gaură neagră” de neînţeles: nimeni nu ştie ce este. Dar de îndată ce beneficiile globalizării au început să fie obţinute nu de ţările occidentale, ci de alte state şi, mai presus de toate, bineînţeles, vorbim despre marile state din Asia, Occidentul a schimbat imediat sau a anulat complet multe reguli. Şi aşa-numitele principii sacre ale comerţului liber, deschiderii economice, concurenţei egale, chiar şi dreptul la proprietate au fost uitate dintr-o dată, complet. De îndată ce ceva devine profitabil pentru ei înşişi, ei schimbă regulile imediat, din mers, în cursul jocului.
Sau un alt exemplu de substituire a conceptelor şi semnificaţiilor. Ideologii şi politicienii occidentali spun şi repetă lumii întregi de mulţi ani: nu există alternativă la democraţie. Adevărat, ei vorbeau despre modelul de democraţie occidental, aşa-zis liberal. Toate celelalte opţiuni şi forme de democraţie le-au dispreţuit şi – vreau să subliniez asta – pe buze, respinse cu aroganţă. Acest mod s-a dezvoltat cu mult timp în urmă, încă din epoca colonială: toţi sunt consideraţi oameni de clasa a doua şi ei înşişi sunt excepţionali. Şi aşa continuă de secole până în zilele noastre.
Dar astăzi majoritatea absolută a comunităţii mondiale cere democraţie în afacerile internaţionale şi nu acceptă nicio formă de dictat autoritar din partea ţărilor individuale sau a grupurilor de state. Ce este aceasta dacă nu aplicarea directă a principiilor democraţiei la nivelul relaţiilor internaţionale?
Şi care este poziţia „civilizaţilor” – între ghilimele – Occidentului? Dacă eşti democrat, atunci s-ar părea că ar trebui să saluti o astfel de dorinţă naturală de libertate a miliarde de oameni – dar nu! Occidentul o numeşte o subversie a ordinii bazate pe reguli liberale, lansează războaie economice şi comerciale, sancţiuni, boicoturi, revoluţii de culoare, pregăteşte şi conduce tot felul de lovituri de stat.
(…)
De exemplu, propunerile din iulie ale parlamentarilor maghiari de a consolida angajamentul faţă de valorile şi cultura creştină europeană în tratatul UE nu au fost percepute nici măcar ca o fronda, ci ca un sabotaj ostil direct. Ce este asta? Ce înseamnă? Da, unora le place, altora nu.
Timp de o mie de ani, noi, în Rusia, am dezvoltat o cultură unică de interacţiune între toate religiile lumii. Nu este nevoie să anulaţi nimic: nici valori creştine, nici valori islamice, nici evreieşti. Avem alte religii mondiale. Trebuie doar să fim respectuoşi unul faţă de celălalt. Într-o serie de regiuni ale ţării – ştiu asta de la sine – oamenii merg împreună, sărbătoresc sărbătorile creştine, islamice, budiste şi evreieşti şi o fac cu plăcere, felicitându-se şi bucurându-se unul pentru celălalt.
Dar nu aici. De ce nu? Măcar ar discuta. Minunat!
Toate acestea, fără exagerare, nu sunt nici măcar o criză sistemică, ci o criză doctrinară a modelului neoliberal al ordinii mondiale americane. Nu au idei de creaţie şi dezvoltare pozitivă, pur şi simplu nu au nimic de oferit lumii, decât pentru a-şi menţine dominaţia.
Sunt convins că democraţia reală într-o lume multipolară presupune în primul rând posibilitatea oricărei naţiuni – vreau să subliniez asta – pentru orice societate, orice civilizaţie, să-şi aleagă propriul drum, propriul sistem socio-politic. Dacă Statele Unite şi ţările UE au un astfel de drept, atunci ţările din Asia, statele islamice, monarhiile din Golful Persic şi statele de pe alte continente au cu siguranţă un astfel de drept. Desigur, şi ţara noastră, Rusia, o are şi nimeni nu va putea niciodată să dicteze poporului nostru ce fel de societate şi pe ce principii ar trebui să construim.
O ameninţare directă la adresa monopolului politic, economic, ideologic al Occidentului este că în lume pot apărea modele sociale alternative – mai eficiente, vreau să subliniez asta, mai eficiente astăzi, strălucitoare, atractive decât cele existente. Dar astfel de modele se vor dezvolta cu siguranţă – acest lucru este inevitabil. Apropo, politologii americani, experţii, scriu direct despre asta. Adevărat, guvernul lor nu ascultă încă prea mult, deşi nu pot să nu vadă aceste idei care sunt exprimate pe paginile revistelor de ştiinţe politice şi în discuţii.
Dezvoltarea ar trebui să se desfăşoare tocmai în dialogul civilizaţiilor, bazat pe valori spirituale şi morale. Da, diferite civilizaţii au o înţelegere diferită a unei persoane, a naturii sale – adesea este diferită doar la suprafaţă, dar toată lumea recunoaşte cea mai înaltă demnitate şi esenţa spirituală a unei persoane. Şi este extrem de important să avem o bază comună, comună, pe care cu siguranţă să ne putem construi şi trebuie să ne construim viitorul.
Ce vreau să subliniez aici? Valorile tradiţionale nu sunt un set fix de postulate la care toată lumea trebuie să le respecte. Desigur că nu. Diferenţa lor faţă de aşa-numitele valori neoliberale este că, în fiecare caz, sunt unice, deoarece urmează tradiţia unei anumite societăţi, cultura şi experienţa istorică a acesteia. Prin urmare, valorile tradiţionale nu pot fi impuse nimănui – ele trebuie pur şi simplu respectate, tratate cu atenţie cu ceea ce fiecare naţiune a ales de secole.
Aceasta este înţelegerea noastră a valorilor tradiţionale, iar această abordare este împărtăşită şi acceptată de majoritatea umanităţii. Acest lucru este firesc, pentru că societăţile tradiţionale din Orient, America Latină, Africa, Eurasia formează baza civilizaţiei mondiale.
Respectul pentru particularităţile popoarelor şi civilizaţiilor este în interesul tuturor. De fapt, acest lucru este şi în interesul aşa-zisului Occident. Pierzându-şi dominaţia, devine rapid o minoritate pe scena mondială. Şi, desigur, dreptul acestei minorităţi occidentale la propria identitate culturală, desigur, vreau să subliniez acest lucru, trebuie asigurat, trebuie tratat, desigur, cu respect, dar, subliniez, pe picior de egalitate. cu drepturile tuturor celorlalţi.
Dacă elitele occidentale cred că pot injecta în mintea poporului lor, în societăţile lor, tendinţe ciudate, după părerea mea, cum ar fi zeci de genuri şi parade ale mândriei gay, atunci aşa să fie. Lasă-i să facă ce vor! Dar ceea ce cu siguranţă nu au dreptul să facă este să ceară altora să urmeze în aceeaşi direcţie.
Vedem că procese demografice, politice şi sociale complexe au loc în ţările occidentale. Desigur, aceasta este treaba lor internă. Rusia nu se amestecă în aceste probleme şi nu o va face – spre deosebire de Occident, noi nu ne urcăm în curtea altcuiva. Dar sperăm că pragmatismul va predomina şi dialogul Rusiei cu Occidentul autentic, tradiţional, precum şi cu alte centre egale de dezvoltare, va deveni o contribuţie importantă la construirea unei ordini mondiale multipolare.
Voi adăuga că multipolaritatea este o şansă reală şi, de fapt, singura pentru aceeaşi Europă de a-şi restabili subiectivitatea politică şi economică. Sincer să fiu, înţelegem cu toţii şi vorbesc despre asta direct în aceeaşi Europă: astăzi această personalitate juridică a Europei – cum să spunem blând, ca să nu jignească pe nimeni – este foarte limitată.
Lumea este în mod inerent diversă, iar încercările Occidentului de a-i conduce pe toţi sub un singur şablon sunt condamnate în mod obiectiv, nimic nu va ieşi din asta.
Dorinţa arogantă de conducere mondială, şi de fapt, de dictatură sau de păstrare a conducerii prin dictare, de fapt, se transformă într-o scădere a autorităţii internaţionale a liderilor lumii occidentale, inclusiv a Statelor Unite, şi o creştere a neîncrederea în capacitatea lor de a negocia în ansamblu. Azi spun una – mâine alta, semnează acte – mâine le refuză, fac ce vor. Nu există deloc stabilitate. Este complet de neînţeles cum sunt semnate documentele, despre ce au vorbit, la ce se poate spera.
Dacă mai devreme doar câteva ţări îşi permiteau să se certe cu aceeaşi America şi părea aproape o senzaţie, acum este deja obişnuit când diverse state îi refuză Washingtonului cererile sale nefondate, în ciuda faptului că încă încearcă să facă presiune asupra tuturor. . O politică eronată este absolut, pur şi simplu nicăieri. Ei bine, să fie şi alegerea lor.
Sunt convins că popoarele lumii nu vor închide ochii la politica de constrângere, care s-a discreditat, şi de fiecare dată Occidentul va trebui să plătească şi să plătească din ce în ce mai mult pentru că a încercat să-şi menţină hegemonia. În locul acestor elite din Occident, m-aş gândi serios la o astfel de perspectivă, aşa cum se gândesc la ea unii politologi şi politicieni din Statele Unite, aşa cum am spus deja.
In condiţiile actuale de conflict dur, voi spune câteva lucruri direct. Rusia, fiind o civilizaţie independentă, originală, nu s-a considerat niciodată şi nu se consideră un duşman al Occidentului. Americanofobie, anglofobie, francofobie, germanofobie – acestea sunt aceleaşi forme de rasism ca rusofobia şi antisemitismul – totuşi, ca orice manifestare de xenofobie.
Trebuie doar să înţelegeţi clar că există, aşa cum am spus mai devreme, două Vest – cel puţin două, şi poate mai multe, dar cel puţin două: Vestul valorilor tradiţionale, în primul rând creştine, al libertăţii, al patriotismului, al celei mai bogate culturi, acum. De asemenea, valorile islamice – o parte semnificativă a populaţiei multor ţări occidentale mărturiseşte islamul. Acest Occident este aproape de noi în anumite privinţe, avem multe în comun, chiar rădăcini străvechi. Dar există un alt Occident – agresiv, cosmopolit, neo-colonial, care acţionează ca un instrument al elitelor neoliberale. Tocmai cu dictatele acestui Occident Rusia, desigur, nu va suporta niciodată.
(…)
Sunt convins că dictatura nu poate fi contracarată decât prin libertatea de dezvoltare a ţărilor şi popoarelor, degradarea individului – dragostea pentru o persoană ca creator, simplificarea primitivă şi interdicţiile – complexitatea înfloritoare a culturilor şi tradiţiilor.
Sensul momentului istoric de astăzi constă tocmai în faptul că toate civilizaţiile, statele şi asociaţiile lor de integrare deschid cu adevărat oportunităţi pentru calea lor proprie, democratică, originală de dezvoltare. Şi mai presus de toate, credem că noua ordine mondială ar trebui să se bazeze pe lege şi drept, să fie liberă, originală şi corectă.
Astfel, economia şi comerţul mondial ar trebui să devină mai echitabile şi mai deschise. Rusia consideră inevitabilă formarea de noi platforme financiare internaţionale, inclusiv în scopul reglementărilor internaţionale. Astfel de platforme ar trebui să fie în afara jurisdicţiilor naţionale, să fie sigure, depolitizate, automatizate şi să nu depindă de un singur centru de control. Este posibil sau nu să faci asta? Desigur ca da. Va necesita mult efort, unificarea eforturilor multor ţări, dar se poate.
Acest lucru va exclude posibilitatea unui abuz în noua infrastructură financiară globală şi va face posibilă gestionarea eficientă, profitabilă şi sigură a tranzacţiilor internaţionale fără dolar şi alte aşa-numite monede de rezervă. Mai mult, folosind dolarul ca armă, Statele Unite şi Occidentul în ansamblu au discreditat instituţia rezervelor financiare internaţionale. În primul rând, le-a devalorizat din cauza inflaţiei din dolar şi zona euro, iar apoi complet – tsap-scratch – ne-a buzunat rezervele de aur şi de schimb valutar.
Tranziţia către decontări în monede naţionale va câştiga avânt în mod activ – inevitabil. Aceasta, desigur, depinde de starea emitenţilor acestor valute, de starea economiilor lor, dar acestea se vor întări, iar astfel de calcule, desigur, vor începe treptat să domine. Aceasta este logica politicii economice şi financiare suverane a lumii multipolare.
Evident, avem un interes comun, destul de pragmatic, pentru un schimb ştiinţific şi tehnologic onest şi deschis. Împreună, toată lumea câştigă mai mult decât individual. Majoritatea ar trebui să beneficieze, nu corporaţiile superbogate individuale.
Cum merg lucrurile astăzi? Dacă Occidentul vinde medicamente sau seminţe de culturi alimentare în alte ţări, atunci ordonă uciderea produselor farmaceutice naţionale şi selecţia, de fapt, în practică totul se reduce la asta; furnizează maşini-unelte şi echipamente – distruge ingineria mecanică locală. Eu, pe când încă eram prim-ministru, am înţeles acest lucru: de îndată ce piaţa este deschisă pentru un anumit grup de produse, asta este, producătorul local „se întinde” şi este aproape imposibil să ridici capul. Aşa se construiesc relaţiile. Astfel, are loc captarea pieţelor şi resurselor, ţările sunt lipsite de potenţialul lor tehnologic şi ştiinţific. Acesta nu este progres, ci înrobire, reducerea economiilor la un nivel primitiv.
Dezvoltarea tehnologică nu ar trebui să crească inegalitatea globală, ci să o reducă. Acesta este modul în care Rusia îşi implementează în mod tradiţional politica tehnologică externă. De exemplu, construind centrale nucleare în alte ţări, creăm simultan centre de competenţă acolo, pregătim personal naţional – creăm o industrie, nu construim doar o întreprindere, ci creăm o întreagă industrie. În esenţă, oferim altor ţări oportunitatea de a face o descoperire reală în dezvoltarea lor ştiinţifică şi tehnologică, de a reduce inegalitatea şi de a aduce sectorul lor energetic la un nou nivel de eficienţă şi de mediu.
Permiteţi-mi să subliniez din nou: suveranitatea, dezvoltarea originară nu înseamnă în niciun caz izolare, autarhie, ci, dimpotrivă, presupun o cooperare activă, reciproc avantajoasă, pe principii corecte şi egale.
Dacă globalizarea liberală este depersonalizare, impunerea modelului occidental asupra întregii lumi, atunci integrarea, dimpotrivă, este dezvăluirea potenţialului fiecărei civilizaţii în interesul întregului, de dragul câştigului comun. Dacă globalismul este un dictat şi la asta se rezumă totul în cele din urmă, atunci integrarea este dezvoltarea comună a strategiilor comune care sunt benefice pentru toată lumea.
În acest sens, Rusia consideră importantă lansarea mai activă a mecanismelor de creare a unor spaţii mari construite pe interacţiunea ţărilor vecine, a căror economie, sistem social, bază de resurse şi infrastructură se completează reciproc. Astfel de spaţii mari, de fapt, stau la baza unei ordini mondiale multipolare – baza economică. Din dialogul lor se naşte adevărata unitate a umanităţii, mult mai complexă, originală şi multidimensională decât în ideile simplificate ale unor ideologi occidentali.
Unitatea omenirii nu este construită pe comanda „fă ca mine”, „fii ca noi”. Se formează ţinând cont şi pe baza opiniilor tuturor, cu o atitudine atentă faţă de identitatea fiecărei societăţi şi popor. Pe acest principiu se poate dezvolta cooperarea pe termen lung într-o lume multipolară.
În acest sens, ar putea fi demn de luat în considerare că structura Naţiunilor Unite, inclusiv a Consiliului de Securitate al acestuia, reflectă tocmai diversitatea regiunilor lumii într-o mai mare măsură. La urma urmei, mult mai mult va depinde de Asia, Africa, America Latină în lumea de mâine decât se crede în mod obişnuit astăzi, iar o astfel de creştere a influenţei lor este cu siguranţă pozitivă.
Permiteţi-mi să vă reamintesc că civilizaţia occidentală nu este singura nici măcar în spaţiul nostru comun eurasiatic. Mai mult, majoritatea populaţiei este concentrată tocmai în estul Eurasiei – unde au luat naştere centrele celor mai vechi civilizaţii ale omenirii.
Valoarea şi semnificaţia Eurasiei este că acest continent este un complex autosuficient, cu resurse gigantice de orice fel şi oportunităţi uriaşe. Şi cu cât ne străduim mai mult să creştem conectivitatea Eurasiei, să creăm noi modalităţi, forme de cooperare, cu atât obţinem un succes mai impresionant.
Activitatea de succes a Uniunii Economice Eurasiatice, creşterea rapidă a autorităţii şi influenţei Organizaţiei de Cooperare din Shanghai, iniţiative pe scară largă în cadrul „One Belt, One Road”, planuri de cooperare multilaterală pentru implementarea Nordului -Coridorul de transport sud şi multe alte proiecte în această parte a lumii, sunt sigur că acesta este începutul unei noi ere, o nouă etapă în dezvoltarea Eurasiei. Proiectele de integrare aici nu se contrazic, ci se completează reciproc, bineînţeles, dacă sunt realizate de ţările vecine în propriile lor interese şi nu sunt introduse de forţe externe pentru a împărţi spaţiul eurasiatic, îl transformă într-o zonă de confruntare de bloc.
O parte naturală a Marii Eurasie ar putea fi, de asemenea, vârful ei de vest – Europa. Însă mulţi dintre liderii săi sunt împiedicaţi de convingerea că europenii sunt mai buni decât alţii, că nu este potrivit ca ei să participe la unele activităţi pe picior de egalitate cu ceilalţi. În spatele unei astfel de aroganţe, ei cumva nu observă că ei înşişi au devenit deja periferia altcuiva, s-au transformat în esenţă în vasali – adesea fără drept de vot.
Dragi colegi!
Prăbuşirea Uniunii Sovietice a distrus şi echilibrul forţelor geopolitice. Occidentul s-a simţit învingător şi a proclamat o ordine mondială unipolară în care doar voinţa sa, cultura, interesel sale aveau dreptul să existe.
Acum această perioadă istorică de dominaţie nedivizată a Occidentului în afacerile mondiale se apropie de sfârşit, lumea unipolară devine un lucru al trecutului. Ne aflăm la o piatră de hotar istorică, înaintea a ceea ce este probabil cel mai periculos, imprevizibil şi, în acelaşi timp, important deceniu de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Occidentul nu este capabil să gestioneze de unul singur umanitatea, dar încearcă cu disperare să o facă, iar majoritatea popoarelor lumii nu mai vor să suporte asta. Aceasta este principala contradicţie a noii ere. Pentru a folosi cuvintele unui clasic, situaţia este într-o anumită măsură revoluţionară: clasele superioare nu pot, iar clasele inferioare nu vor să trăiască aşa deja, să folosească cuvintele unui clasic.
Această stare de lucruri este plină de conflicte globale sau de un întreg lanţ de conflicte, ceea ce reprezintă o ameninţare la adresa umanităţii, inclusiv a Occidentului însuşi. Rezolvaţi
constructiv, constructiv această contradicţie – aceasta este principala sarcină istorică de astăzi.Schimbarea reperelor este un proces dureros, dar natural şi inevitabil. Ordinea mondială viitoare se formează în faţa ochilor noştri. Şi în această ordine mondială, trebuie să ascultăm pe toţi, să luăm în considerare fiecare punct de vedere, fiecare popor, societate, cultură, fiecare sistem de viziuni asupra lumii, idei şi credinţe religioase, fără a impune nimănui un singur adevăr şi numai pe această bază. , înţelegând responsabilitatea noastră faţă de soartă – soarta popoarelor, a planetei, pentru a construi o simfonie a civilizaţiei umane.
a spus Putin la Club Valdai, intr’un discurs istoric pe durata a 45 de minute.
De ce este important acest discurs pentru istoria contemporana care se scrie sub ochii nostri
Desi pe la noi nu se dezbate nimic legat de aceste realitati, Vladimir Putin findu’ne prezentat ca un lunatic care ba e pe moarte, ba se ascunde in buncare, realitatea este ca prin acest discurs Putin dezvaluie intregii lumi occidentale ca razboiul a trecut in faza lui ideologica si de aici inainte nimic nu mai poate opri acest razboi pentru ca indiferent de rezultatul carambolului din Ucraina, constructia a ceea ce este prezentat in detaliu de presedintele Federatiei Ruse ca alternativa conservatoare a lumii, nu mai poate fi oprita de nimeni si nimic, Rusia erijandu’se deja ca pol al curentului de gandire suveranist majoritar in contradictie cu polul de gandire globalista al unor minoritati ce a fost impus in occidentul ultimilor ani de o cabala birocratica tot mai vizibila la Bruxelles, pana cand s’a ajuns la punctul la care chiar daca nu vorbim de o dragoste pentru Rusia, dar in mod cert putem vorbi despre o ura in crestere a majoritatii suveraniste fata de aceasta ilegitima cabala bruxelleza care hotaraste, traseaza si niveleaza destine nationale cu directive ce mai ales in Est multora le aminteste, ironic, de modelul totalitarismului stalinist-sovietic. In acest joc de putere nu e doar Rusia singura si izolata, asa cum occidentul ne prezinta situatia, ci alaturi de forte importante la nivel global precum si tari europene cu pretentii expansioniste regionale care momentan joaca la doua capete, Turcia find unul dintre cele mai bune exemple in acest sens, pretentiile sultanului Erdogan find acelea ca Turcia sa joace un important rol de pivot in noua contructie Euroastiatica la care lucreaza Rusia alaturi de China, dupa ce si Turcia la randul ei a fost refuzata si tinuta la colt de marile puteri europene, desi era si ea parte a proiectului initial de constuctie Europene de la „Atlantic la Urali”, iar acum nu poate refuza oferta de a fi parte a Noului Drum al Matasii, China infigand discret in acest sens inca un pilon important al acestui proiect prin cumpararea recenta a unei importante parti a portului Hamburg, o stire ce la noi a fost acoperita cu balbaielile (tradarii) lui Ciuca la Bruxelles.
In loc de opinie personala
Ma voi abtine de a avea o asemenea opinie personala pentru ca in acest articol am reusit cu greu sa sintetizez „pe scurt” importanta acestui discurs si faptul ca dincolo de el sta defapt lupta pentru constructia unei noi lumi multipolare, in care ciocnirea dintre lumea combustibililor fosili si cea a unicornilor roz si cailor verzi de pe pereti va stabili scorul final al unei noi asezari pentru urmatoarea perioada din istoria umanitatii. Nu stiu nici cum se va termina si nici ce va iesi din treaba asta, dar macar consider ca am inteles in sfarsit cu ce avem de a face defapt in Ucraina, confirmand ce scriam pe la inceptul carambolului, respectiv ca razboiul din Ucraina nu este despre Ucraina si tocmai de aia nici nu poate fi vorba deocamdata de vreo pace, ci mai degraba de o escaladare a conflictului daca marile puteri nu ajung intr’un final la o intelegere cu privire la impartirea lumii pe modelul unui nou razboi rece intre cele doua lumi ideologice pe care occidentul intr’un final are cele mai mari sanse sa il piarda pe acelasi model pe care l’a pierdut si Uniunea Sovietica in anii ’90, respectiv printr’o implozie, restul e propaganda si can-can.
Despre Romania si ce rol va juca aceasta mica dar foarte importanta tara in jocul marilor puteri, va las aici doua podcasturi foarte interesante pe care va invit sa le urmariti cu un pic de atentie, deoarece scriitorul Mircea Popa cunoscut ca si „kaghebistul”, este unul dintre cei mai buni cunoscatori ai realitatii din Rusia, el find si eminenta cenusie din umbra multor personaje poltice din Romania de dupa 1990 in relatiile cu Federatia Rusa.
Declar deschise dezbaterile pe la comentarii. 
La Digi24 si Euronews se dezbate zi de zi tot ce zice Putin cu o secunda inainte, sub forma de breaking news. Cum nu vorbeste media mainstream? Sau tu te uiti la noul OTV?!
Nu ma uit la nimic, doar observ lipsa de dezbatere reala, ca ce zici tu ca s’ar „dezbate” prin cocinile TV de pe la noi cu „invitati permanenti”, aia nu e dezbatere cata vreme lucrurile sunt expuse doar dintr’o singura parte neesentinala, aia a propagandei de razboi miluite. Ai vazut tu pe undeva vreo dezbatere pe coordonatele expuse aici?
Pai daca nu te uiti cum observi?
Da, la invitatii permanenti s-a dezbatut in lung si larg declaratia lui Putin.
Uitat’ul nu e tot una cu observat’ul! M’am uitat unde a trebuit sa ma uit ca sa inteleg big picture, in rest am facut doar necesarul pas in spate si am observat pentru a intelege ce mi’a luat vreo 8 luni sa inteleg si sa pun in articolul asta la care am scris vreo 3 zile.
Foarte bine că ai extras câteva chestii importante din discurs, că lumea are un attention span limitat .. oricum e irelevant pentru majoritatea oilor din jurul nostru – behăiala va începe doar și când nutrețul progresist nu va mai tine de foame sau de cald .. sau când oaia va fi tunsă și de trei rânduri de piele.. sau când oaia va fi echipată ca un lup și trimisă să moară pe front .. până atunci oaia rumegă liniștită dulcegării la tv sau pe net .. iar greii fac petreceri de halloween la câteva sute de kilometri de linia frontului unde , și cu contribuția lor directă sau indirectă, crapă oameni cu sutele pe zi .. dar merită nu ? avioane private , elicoptere, limuzine fără număr, să care câteva cururi grase pentru o paranghelie de o noapte, în timp ce Greta ne ceartă că mâncăm carne, ținem un bec aprins, sau, doamne ferește, îndrăznim să ne încălzim casele iarna ..
Cei mai multi sunt prinsi in discutii absolut sterile, evoca tot soiul de tampenii, spameaza tot ce primesc ca „informatii”, rumega tot ce li’se da gata mestecat … e mai comod, mai simplu, mai la un titlu distanta. Sa intelegi cu adevarat ceva e greu si complicat mai ales cand BIG PICTURE e mereu acoperit de fumigene, iar piesele din puzzle ti’se dau bucatica cu bucatica, acum in sfarsit ne’a fost dezvaluit si tabolul complet, un tablou al unui tavalug care s’a pornit, iar nimeni si nimic nu il mai poate oprii, occidentul find constient de asta si de aia se dau de ceasul mortii declarand ca o victorie a Rusiei in Ucraina (ipotetica Ucraina) reprezinta un dezastru! Partea naspa e ca si daca acel razboi din teren sa presupunem ca l’ar castiga printr’un miracol Ucraina (NATO), razboiul asta ideologic e ca si pierdut de occident, lucru care se vede deja in destabilizarea a tot mai multe tari care au guverne marioneta, uriasele miscari suveraniste de strada din Slovacia care vrea nici mai mult, nici mai putin decat neutralitate si discutii bilaterale cu Rusia, find doar cel mai recent exemplu si inca nici macar nu a venit iarna, o iarna cu un debut calduros care se intoarce tot ca un bumerang in Vest unde idiotii au facut rezerve atat de mari de gaze cumparate cu preturi astronomice, ca acum nu stiu ce dracului sa mai faca cu ele, depozitarea lor find extrem de costisitoare in raport cu consumul tot mai scazut datorita preturilor de depozitare si distributie. Cumva Dumnezeu ne arata ca e un barbos plin de umor!
Si Putin baga gargara ca si americanii. Toti vor globalizare dar sa fie in interesul lor. De aici si diferenta de discurs. Diferenta e ca Putin si garnitura de la Kremlin e azi peste garnitura vestului ca nivel de mobilare la mansarda, spre deosebire de epoca sovietica. Oricum, ce a fost nu va mai fi si dupa cum spune batranul Murphy, tot in cacaolu vom sfarsi. Va fi doar o chestie de consistenta, culoare si miros. In rest e la fel. Nu uitati, ceasul ticaie. Mai e putin pana la 8 nov.
PS Suntem fix la nivelul caderii imperiului roman si aparitia evului mediu intunecat. Iluministii si Renasterea inca nu s-au nascut. Si nici nu se vor naste pentru nimeni nu s-a nascut de doua ori. Doar de reinviat, a reinviat Iisus dar nici el nu s-a nascut de doua ori. Acum, bucurati-va!
Subiectul cu globalizarea monopolare vs aia multipolara e dezbatut pe aici. In rest, evenimentele istoriei sunt in derulare, pe 8 noiembrie vor fi niste alegeri cum ceva controverse si dezbarere apriga in USA si cam atat.
Eu am vrut sa zic ca „suveranismul” e doar o vrajeala mascata a altor globalisti. Toti vor globalismul dar sa fie pe persoana lor fizica. E elementar dr Watson! Pentru „Gigel” chiar n-are nicio importanta daca globalismul e mono, bi sau multipolar. Oricum e de cacaolu. Globalismul, indiferent cum ar fi duce la uniformizare, lipsa concurentei dintre „indivizi” si in final la alienarea si disparitiei speciei. S-ar putea s-o traim pe viu. Daca nu, urmasii nostri vor trai ultimele „vremi” pe aceasta coaja.
Pai si eu cam ce am dezbatut in articolul ala?
Lume moderna fara globalism este imposibil sa mai existe atata vreme cat pe planeta asta sunt cateva miliarde de oameni ce nu mai pot doar sa traiasca in pesterile lor fara contact cu restul lumii. Suveranismul de timp nou e cu totul alta treaba si poate exista in tandem cu globalizarea atata vreme cat se intelege prin asta respectarea unor valori si particularitati ale fiecarui popor in parte. Genul ala de globalizare a mai fost aplicat in istorie de Imperiul Roman atata vreme cat la conducerea lui nu au inceput sa vina toti nebunii care au reusit intr’un final sa termine Roma prin implozie, dar reinviind ulterior prin colonizarea catolica a lumii! Cam acelasi model e si cel pe care il propune Putin ca alternativa, de data asta prin ortodoxie in zona lor de influenta, dar si toleranta pentru restul religiilor, lucru inteligent subliniat in discursul lui Putin. In concluzie, suveranismul modern nu e neaparat o vrajala, ci doar un alt mod de se produce schimbarea naturala a lumii, plecarea find un sfarsit de lume pentru ca altfel nu se poate.
Pai aici e smenu’! Suveranizm si globalizm in acelasi timp nu se poate. E ca si cum muierea ar fi un pic, partial gravida. Nu merge, fratioare. Ori, ori! Si dupa cum se vede globalizmu’ castiga, indiferent de tabara, ca toti sunt parte a aceluiasi sistem. Concluzia= ne-a luat Gaia, Murphy fiind si de data asta al mai mare si mai intelept dintre toti filozofii si Guru ai lumii. Eu sunt deja impacat cu ce urmeaza, ramanad doar intrebarea daca omul se trage din maimuta sau invers. Sigur Darwin a gresit pe undeva, macar o virgula tot a pus-o gresit. #Dacat am putut eu!
In rest Mississippi, adica mi si rupi!
Incetul cu incetul lucrurile incep sa se clarifice si cred a nimeni cu un pic de minte nu se gandea ca miza razboiului e doar o bucata de pamant din Ucraina, fie ea si toata Ucraina, o tara corupta pana in maduva oaselor si care nu face parte din nici o organizate ca sa zici ca merita aparata cu atata inversunare de tot occidentul! Bun articol, sunt curios doar cati or sa il si citeasca pentru ca apoi sa isi formeze o opinie proprie care sa nu fie bazata ca argumente doar pe niste stereotipuri Putin e de vina, Putin a invadat, moarte lui Putin, ca atat e cam tot ce auzi de la cei mai multi din cei cu care incerci sa porti macar o conversatie normala.
Fiecare are dreptul sa isi exprime opinia asa cum considera sa o exprime iar eu respect asta oricand, atat ca uneori nu prea mai am rabdare sa stau sa dezbat despicarea firului in patru cand in discutie e desfasurarea a ceea ce se vrea a fi BIG PICTURE, ce in fapt e un tavalug care s’a pornit deja si nu mai tine cont de detalii marunte si nici principii de care ne putem agata ca dezbatere in timpuri de pace, dar mai putin in vremuri de razboi.
@Cib: Nu stiu cat am reusit sa ma fac inteles, dar miscarwa lui Putin este game changing, pentru fara o ideologie nu se pot castiga razboaie. Cum incearca deja globalisti sa contracareze asta in disperare de cauza, in episodul viitor cand poate intelegi mai bine ce am scris, daca nu ti’se rupe, fireste! 😉
Calmul tau englezesc ma scoate din calmul meu englezesc. Da’, ma rog, fiecare are dreptul sa creada ce-i pofteste inimioara. Sa dea D-zeu sa dau eu in pamant da’ nu cred!
PS Nu e vorba despre razboiu’ lu Putin sau Biden sau dreaq stie cine al cui si ce e, e vorba ca resursa intelectuala a Omului e finita, urmeaza La Comedia Finale. C’asa-i in tenis, lumea functioneaza dupa legile matematicii, Gauss a fost doar un baiat destept care a descoperit cateva dintre ele. #Dacat atat a putut, saracu’!
Pentru cei care nu inteleg mesaju’ meu: nu va mai faceti iluzii, suntem in cacat si nimeni si nimic nu ne va scoate din „butoi”, nici pe noi, nici pe generatiile care vin dupa. Resursa umana e deja terminata, asa cum e un pogon de pamant de pe care s-a scurs orice posibilitate de a mai creste ceva. A devenit deja arid si nimeni nu va mai putea scoate nimic niciodata de acolo. Vezi marile deserturi ale lumii, din care nimeni nu mai poate scoate ninmic decat propaganda. Mortu’ de la groapa nu se mai dezgroapa! Treaba voastra daca vreti sa fiti optimisti, parerea mea e ca va imbatati cu apa rece de izvor. Salam!
Asa cum spuneam si in raspunsul pentru Cola, eu ma feresc pe cat pot de certitudini si cu raceala incerc sa emit doar opinii, iar faptul ca nu corespund cu ale tale, e un lucru bun din punctul meu de vedere pentru ca in fond asta este rolul dezbaterilor!
Eu interpretez cumva diferit discursul lui Putin .. în prima fază, a considerat Ucraina o afacere internă, și de securitate de proximitate, ceea ce și era .. de aici operațiunea specială cu mănuși și multă figurație, nu acțiune militară fără milă .. între timp s-a lămurit că ucrainenii or fi ei frații slavi, dar sunt iremediabil pierduți, precum generația de trotinetiști woke .. prin urmare n-au decât să crape de foame și frig, sau să plece în pribegie unde vor vedea cu ochii .. între timp a avut de-a face cu tactica militară nato, armamentul nato, chiar și trupe nato sub acoperire, și a descoperit că împăratul e gol .. de altfel ultimele apeluri la pace au fost făcute către vest nu către Ucraina, cum s-a întâmplat până în vară .. știe că va câștiga războiul global, și pregătește platforma ideologică a păcii pe care o va impune vestului.. să știe occidentul ce va trebui să semneze, mai devreme sau mai târziu .. cine are un pic de curiozitate, în ultimul an al ultimului război mondial, deja au apărut în discursul public al politicienilor aliați ideile principale ale ideologiei păcii de după ce Germania va fi fost învinsă .. în carta onu, sau ce va înlocui onu in final, se vor regăsi pasaje întregi din discursul ăsta.. ăsta e discurs de învingător nu de conducător de țară aproape învinsă, și nu m-ar mira ca principalele idei să fi fost deja agreate cu chinezii și indienii precum și cu mulți alții..
Doar aparent ai inteles diferit pentru ca in esenta si eu am inteles cam acelasi lucru si cam tot aia am incercat sa expun in articolul ala lung pe care m’am chinuit sa il sintetizez „pe scurt” atat cat de mult am putut sa o fac. Da, aia este esenta, a pornit miscarea ideologica post-pace, eu am numit’o razboi ideologic pentru ca in momentul asta e in stare de razboi si aceasta ideologie, progresisti in disperare de cauza incercand sa contracareze acum inevitabilul, desi unii ca si Kissinger le’a tras clopotul ca se apropie finalul distractiei inca de la Davos, n’au inteles nimic! In ce priveste Ucraina este evident ca lucrurile au fost adaptate, daca la inceput Putin a respectat intelegerea cu sefi la lume de la Davos si a tot lalait’o cu atacul Ucrainei in speranta ca aia se vor tine de cuvant si va fi doar un soft war in urma caruia sa obtine acele teritorii si respectarea acordului de la Minsk plus garantii suplimentare din partea occidentului ca se retrag din Est, la pachet find oferita si distragerea atentiei lumii de la nenorocirile din pandalie pentru o iesire usoara dintr’o situatie complicata la care se ajunsese, dupa atacul prudent si cu manusi al Ucrainei, lucrurile au evoluat dupa o logica proprie a razboiului si faptul ca a trebuit sa mearga mai departe in acest demers stiind ca fiecare pas inainte insemna imposibilitatea de a mai da inapoi si atunci probabil ca fortat de sitiatie a trecut la planul B, ala in care distruge sistematic infrastructura Ucrainei odata cu terorizarea populatiei civile, in paralel cu implementarea ideologiei pregatita de multa vreme pentru momentul in care se termina carambolul din Ucraina si noua ordine mondiala se va baza din nou pe o globalizare multipolara, multe din cacaturile fals promovate de „progresisti” urmand sa se duca dracului odata cu realitatile dure ale unei crize crancena pana la reasezarea lucrurilor in fagasul lor normal, asa cum bine ai remarcat acel discurs find unul de invingator ce este in direct acord cu alianta mai putin vizibila dar foarte activa din spatele Rusiei. Asta este opinia mea, e posibil sa ma insel, e posibil sa nu, dar eu incerc pe cat posibil nu am certitudini, ci doar opinii. Lucrurile sunt in desfasurare, urmaza sa vedem directia in care merg.
Eu ideologic sa zic ca m-as plasa undeva la mijloc, oare va mai fi loc pentru asa ceva? Ce va mai ramane din libertate?
La cat de polarizata a ajuns sa fie lumea in care traim si ce prapastii o despart, da, foarte buna intrebarea!
Ce înțelegi prin libertate ? Libertatea prin care o turmă fără minte se calcă în picioare la propriu în Coreea de Sud , așa, de halloween, și după aia se vaită că nu a existat ‘crowd control’ al poliției ? Gen colectiv așa, unde de vină a fost oricine, nu și cei care au intrat că șoarecele in țeava puștii ? Libertatea implică responsabilitate, ori aia nu mai există, cel puțin în ultimii ani .. ăia de la Twitter care au cenzurat pe cine a vrut mușchii lor în ultimii 3 ani, trimit o petiție publică lui musk să le protejeze locul de muncă, beneficiile și .. libertatea de exprimare ? Pulifricii ăia de la Twitter ți se par plini de responsabilitate? Mie nu.. care va să zică .. care libertate ? pentru cine ?
Singurul om liber e cel care inca nu s-a nascut. Nici mortii nu sunt liberi pentru ca isi odihnesc oasele, in cele mai multe cazuri, acolo unde vor altii. Libertatea e doar o iluzie abil intretinuta, o chestie care nu a existat, nu exista si nu va exista never ever. pentru ca nu e inventata de Natura. Nimeni nu e liber, toata lumea depinde de toata lumea. Libertatea e o himera.
Libertatea de a alege ce vrei pentru tine si viata ta fara a iti fi impus ceva pentru ca de asta imi este cel mai teama ca vom avea parte in viitorul apropiat. Libertate pentru fiecare dintre noi ca indivizi si nu ca turme, la asta ma refer si care de bine de rau, pana acum am avut parte de ea.
Ce s’a ales de libertate cred ca s’a vazut cel mai bine in pandalie, desi inca dinainte incepuse trendul eliminarii de drepturi si libertati, ceva mai discret dar usor, usor au aparut tot mai multe ingradiri, startul find dat experimental pe fumatori in urma cu multi ani de zile, care dupa ce au fost ostracizati si pusi la zidul infamiei, au ajuns sa nu mai poata sa se bucure de acest drept al lor nicaieri prin locurile publice, desi sunt unii dintre cei mai mari platitori de taxe pentru acest viciu dintre toti contribuabili. In pandalie a fost insa apogeul cand peste noapte si in numele „sigurantei colective” a disparut sau in cel mai bun caz conditionat orice drept la libertate, incepand de la ala de expresie si opinie si ajungand pana la cel al liberei circulatii, dreptului la munca, libertatea de gandire si de a iti pune intrebari si asa mai departe, in paralel cu blocarea dreptului la opinie, ostracizarea si punerea la zid a oricui indraznea sa fie in dezacord cu adevarul absolut intens predicat de diverse trompete de propaganda. Acelasi lucru se intampla din martie incoace, cand despre carambolul din Ucraina e autorizata sa vorbeasca o singura voce, respectiv cea a adevarului absolut. In contextul asta deja discutam de o compromitere aproape totala a acestor drepturi si libertati fundamentale si tocmai de aia, nu vad de ce occidentul ar mai putea fi privit ca vreo varianta mai buna in acest sens.
Acceptand totul probabil ca oamenilor asa le place defapt, pentru ca daca nu le-ar place sa traiasca asa, poate ca ar fi suparati, desi in pandemie a fost aiurea rau de tot si cred ca la noi s-a simtit mai mult decat la altii pentru ca noi ca popor am mai trait in urma cu putin timp o dictatura.
@Cola, problema legata de responsabilitati versus libertate e o problema sistemica ce pare a fi fost creata tocmai penntru ca oamenii sa ajunga sa renunte la ea de buna voie intr-un final si asa oameni au ajuns mai usor de controlat si manipulat, modelul comunist find unul in care se fabrica iluzia ca nu ai libertati dar nici responsabilitati, de toate astea se ocupa altii pentru tine, tu doar trebuie sa fi cuminte, supus si sa muncesti.
Imi vine sa rad cand vad cat de optimisti sunteti. Nu, nu va fi pace si americanii nu vor accepta sa lase locul liber. Chiar daca va fi sa crape omenirea, vor face totul ca sa nu le ia locul nimeni. Plus ca democratii au de dat multe explicatii. Vi se pare ca Ioha si-a schimbat ideea de a se frasui in fiecare saptamana pe drumul Sighiilor? Ca s-a gandit vreo secunda ca, ba, poate idiotii care „ma critica” au dreptate? Nu, poate sa crape lumea, Eu ma frasui la Sighii. Nu fiti naivi, nimeni nu cedeaza, va fi razboi mondial, ultimul si dupa va fi pa, pa, pa si pu la revedere! Ipotezele voastre sufera tocmai pentru ca au logica. Lumea de azi nu o are. Aici e spilu’, copii! Pentru mine ar fi deja o mare nedumerire daca sefii la lume s-ar intoarce la logica, da’ sunt sigur ca n-o s-o vad neam. Sa dea Domnul sa ma insel, da’ pana azi nu prea am dat-o de gard. Pregatiti-va, vine ce n-a vazut nici mama Parisului!
Și povestea cu bombele nucleare și iarna nucleară și sfârșitul planetei sunt un pic ca povestea cu apocalipsa climatică – mult exagerate, din motive de a ține la respect toate țările fără capacități nucleare, adică majoritatea .. da, europa sigur ar avea cel mai mult de suferit, dar și din vina noastră .. într-un război nuclear total, din 16000 focoase nucleare – asta e estimarea globală maximală, pot ajunge să atingă țintele undeva la maxim 100-200 .. număr maxim de victime directe sub 1 miliard .. mai degrabă 100 milioane .. încă 1 miliard victimele haosului și lipsurilor care vor urma .. dar planeta este mare, și vor fi neatinse mari zone de pe planetă .. pe România sunt câteva ținte, clar.. dar nu înseamnă că vom mierli toți . Iar cei care vor supraviețui vor avea cu totul alte griji decât identitatea de gen sau lupta anticorupție ..
Imi pare rau sa-ti spun da’ esti naiv(a). Un focos nuclear detonat nici nu are nevoie sa ajunga la tinta. Tinta vine singura la el. Nu confunda pe Little Boy cu ce au tembelii astia azi. Baietelu’ chiar era mic si pricajit. Eu zic ca 10 bucati de azi sunt suficiente ca sa fim toti pa si pu. Poate nu toti odata, da’ pe rand si organizat. Nu, nu vom mierli toti, tu sigur vei scapa. Doamne ajuta. Eu nu vreau. Pentru ca viata dupa va fi mai rea ca moartea, asa cum o stim azi!
Vrei să-ți fac și un calcul ? Energia se disipează in volum, nu in suprafață, deci creșterea puterii nu este proporțională absolut deloc cu suprafața afectată ..
Nu are cum să fie cum zici tu .. și dacă vrei să știi, nici măcar nu e analiza mea, pe asta se bazează neoconii și chiar și Putin.. de fapt Putin a și spus că în principiu o pierdere de câteva zeci de milioane de cetățeni Rusia a mai avut, în ultimul război mondial .. de americani nu știu , probabil mizează că centrul continentului va fi oarecum neafectat.. cât despre radioactivitate, un accident la o centrală nucleară, este mai periculos uneori.. dar și astea am mai avut, și lumea e bine mersi..
Bine, sa fie ca tine. Dar sa nu te plangi dupa, daca nu iese cum crezi…bine mersi!
Domnule CIB, desi comentez rar, citesc de multa vreme blogul asta, dar eu asa om sigur pe ce spune si superioritatea cu care isi sustine teoriile ca dvs. rar am vazut, desi de cele mai multe ori argumentatia se reduce la „sa nu spui ca nu ti-am spus”, „eu stiu mai bine”. Probabil ca aveti o varsta si o anume experienta, dar totusi, detineti cumva acasa si vreun glob de cristal in care cititi viitorul de care sunteti atat de sigur ca acesta poate fi doar cum spuneti dumneavoastra? Intrebare retorica.
In alta ordine de idei, pe mine ma cam ia sperieti cand ma gandesc ca s-ar putea sa ne trezim iarasi cu rusi peste noi cu tot cu doctrina lor! Doamne apara si fereste!
Si crezi ca noi avem puterea de a mai alege ceva? Trist e ca indiferent de ce va fi, nu prea are dupa ce sa ne para rau, directia in care merge lumea acum e total gresita si nu pentru ca am vrea noi neaparat, ci pentru ca la conducerea lumii asteaia a ajuns o mana de oameni sinistrii care incearca sa isi impuna propria lor viziune a unei lumi distopice. S’a mai incercat asta si in alte momente ale istoriei, finalul tot apoteotic a fost.
Oricum acest război nu a fost încă de la început doar pentru Ucraina…alte su fost interesele.
Cât despre ce rol va juca România în acest război rămâne de văzut.