La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, acordul de la Bretton Woods a stabilit cursuri de schimb fixe între monedele diferitelor țări și dolarul american – și dolarul la o cantitate fixă de aur. O uncie de aur valora 35 de dolari.
Înainte ca SUA să se implice masiv în Războiul din Vietnam
Franța lupta acolo de zeci de ani. Așadar, Franța știa foarte bine câți bani trebuia să cheltuie SUA în Vietnam. Probabil că au considerat că SUA va cheltuii bani pe care nu îi are – și au cerut repatrierea aurului lor deținut în Forth Knox (își doreau aurul înapoi). Nixon și Kissinger au susținut regimuri autoritare (ex. Pinochet în Chile, șahul Iranului) pentru a contracara influența comunistă, adesea ignorând abuzurile drepturilor omului. Politica lor în Vietnam find cea de bombardamente ale civililor si extinderea războiului în Cambodgia, ce au dus la o moștenirea a intervenționismului american care se vede în instabilitatea din Orientul Mijlociu și America Latină. De exemplu, sprijinul pentru regimuri autoritare a contribuit la tensiuni de lungă durată în Iran sau la conflicte regionale. Politica externă a SUA continuă să balanseze între idealism și pragmatism.
Șocul Nixon
Pe 15 august 1971, Nixon a încălcat acordul de la Bretton Woods incheind un acord cu regele Faisal prin care Arabia Saudită și celelalte națiuni OPEC își vor stabili prețul petrolului în dolari și vor accepta doar dolari ca plată ** în schimbul petrolului lor ** , iar SUA vor oferi saudiților protecție militară și echipamente.* Acordurile pe care Statele Unite le-au încheiat cu Arabia Saudită și cu celelalte națiuni OPEC sunt cele care creează cererea internațională pentru dolarul american și îi oferă acestuia sprijinul de care are nevoie pentru a-și păstra statutul de monedă de rezervă a lumii.
Atâta timp cât toată lumea continuă să folosească dolarul, tot ceea ce știu și iubesc americanii nu se prăbușește. Dolarul nu are nicio valoare reală dacă își pierde statutul de monedă de rezervă a lumii.
Criza petrolului
In 1973, Arabia Saudită, care ne ținea deja de cap, a decis să restricționeze fluxul de petrol pentru a ne forța să reducem sprijinul acordat Israelului. Cu șase ani mai devreme, Israelul lansase un atac surpriză împotriva statelor arabe din jur (și chiar încercase să scufunde USS Liberty – pentru a putea fi pusă vina pe Egipt – dar aceasta este o cu totul altă poveste) – , iar Arabia Saudită avea o problemă serioasă cu ei, așa că a redus petrolul american la un nivel extrem de scăzut. Pe atunci existau zile pare și zile impare. Numărul de înmatriculare determina în ce zile puteai cumpăra benzină. Dacă se termina cu un număr par, puteai cumpăra benzină și în zilele pare, pentru că altfel, un galon de benzină nu poate fi cumpărat nicăieri pentru nicio sumă de bani. Deși făcea parte din blocul comunist, modelul a fost copiat în anii ’80 și în România, cozile la benzină fiind celebre, iar circulația duminica fiind restricționată în funcție de numerele cu soț (par) și fără soț (impar).
Suntem încă în anii războiului din Vietnam
Și războiul ăla e enorm de scump iar ăsta e motivul pentru care ne-am aflat în această încurcătură. Așadar, Kissinger a făcut o înțelegere secretă cu Arabia Saudită pentru a obține petrol pentru Marina SUA. Irak, pentru ca Saddam Hussein nu era un prost, după ani de zile în care a fost luat prin surprindere de Casa Albă în timpul mandatului lui Clinton, a decis să treacă de la dolari la euro – pentru că a înțeles că aceasta era singura sa armă împotriva SUA.
SUA știau că Irakul nu deținea arme de distrugere în masă
Totuși, această poveste a fost promovată public pentru a preveni ca alții să aibă aceeași idee și să destabilizeze economia SUA, a cărei strategie de dominație globală se bazează pe acceptarea dolarului american de către toate țările. Se pare că Arabia Saudită a fost complice la această înșelătorie. Nu cunoaștem exact detaliile, dar ce știm acum este că Arabia Saudită a fost implicată în atacurile din 11 septembrie – și că guvernul SUA a mușamalizat acest lucru timp de un deceniu și jumătate.
Poate că nu vom ști niciodată cine a instalat explozibilii pentru demolare controlată a clădirilor, dar a fost „un adevărat spectacol” care a pornit „restarea” a lumii ce o traim azi, ca mostenire a viziunii cuplului Nixon/Kissinger de la începutul anilor 1970 cand Nixon și Kissinger au modelat o ordine globală bazată pe pragmatism și putere, dar lumea de azi arată că acest model este tot mai greu de susținut într-o eră multipolară și interconectată, de unde și actuala luptă disperată a sistemului american pentru supraviețuirea hegemonică.
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.