Retras in cutiuta mea … ascult doar linistea … si … parca timpul a stat in loc. As putea sa o privesc in siguratatea rece si sa …. oftez de dor … sau ca una in care pur si simplu … am sa incerc sa …
Si ca veni vorba de dor … ce este pana la urma acest … DOR?! Oare este cumva o chestie de autosugestie sau … pur si simplu ceva ce nu poate fi definit … doar simtit … fara a mai sta sa despici firul in patru?! Sa fie oare un sentiment sau un amestec de sentimente? Sa fie ascunsa in spatele ei doar dorinta … sau … implinirea?
Oare cumva …in dor, o persoană traieste valoarea eterna a persoanei iubite? Ea e departe, dar n’a incetat si nu va inceta niciodata sa existe?
Oare cumva … Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta. In dor, omul este dedicat cu totul celui pe care il (i)ubeste.?
Oare in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste în afara dorului?
Oare cumva … Dorul descoperă taina negraita a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, în dor te descoperi fara să te realizezi. In el, astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi … sa ascenzi … sa ii simti mangaierea dincolo de existenta doar ca suflete … sa ii simti caldura … atingerea … in carne si oase … pentru ca omul nu se multumeste doar sa guste din rodul imaginatiei sale?!
Oare … dorul ne face pana la urma mai umani?
Dar noi oare mai suntem … umani?!
Restul nu mai sunt cuvinte … deja ar deveni vorbe … piesa de mai jos … spune mai multe decat tot ce am scris pana aici …