Nu. Nu mai merge. Nu mai merge cu discursuri lustruite. Nu mai merge cu poze oficiale. Nu mai merge cu protocol, cu aplauze, cu microfoane și cu fraze sterile despre „viitor”.
Pentru că un popor fără trecut… nu are viitor. Asta nu e metaforă. Asta e lege istorică.
Și exact aici începe revolta
Sau ar trebui să înceapă. Și nu doar revolta noastră. A celor ce înseamnă buzunarele voastre. Pe care vi le umpleți în fiecare zi cu diurnele și salariile grotesc de mari din banii noștri. Cei care ar trebui sa se revolte primii ar trebui să fie cei care se numesc dascăli. Ei nu mai sunt de mult dascăli, în marea lor majoritate. Sunt doar niște vânduți care au tranzacționat demnitatea lor pe niște arginți. Ați uitat nemernicilor când în universități și corporații scriați mesaje xa să se voteze „…ușor”. Eu nu! Rușine să vă fie, vouă celor ce vi se spune „profesor”. Rușine! Voi ar trebui să fiți în prima linie și să cereti socoteală celor ce au îndrăznit să semneze o asemenea porcărie! „Sub patronajul politic al Mirabelei Gradinaru”. Care este meseria sus numitei? În calitate de ce „patronează politic” ceva la Palatul Cotroceni? Există meserie de concubină? Există ce? Este președintele României si nu știm noi? Sau e tutorele legal al unuia numit Nicușor?! Măcar spuneți-ne și noua ca să știm cine dracului conduce România! Pentru că după o asemenea mizerie, se pare că nici jmecherii ăia de au insigne și legitimații și apucături de mafioți, sunt tot sub „patronajul politic” al acestei individe! Nu vă este rușine? Vouă de voi! Aștia de vă ziceți servicii de inteligence?! Sunteți niște mafioți pârliți cu aere de Corleone.
În România anului 2026, copilul poate fi învățat orice
Despre piețe globale. Despre conflicte regionale. Despre ideologii noi. Despre identități reinventate. Despre tot. Despre tot… mai puțin despre el. Despre neam și istorie. Despre rădăcinile sale. Mai puțin despre cine a ridicat țara asta din noroi. Mai puțin despre cine a murit pentru ea. Mai puțin despre cine a unit-o. Mai puțin despre cine a apărat-o. Întreabă astăzi un adolescent despre Mihai Viteazul. Întreabă despre Alexandru Ioan Cuza. Întreabă despre Regina Maria. Întreabă despre Marea Unire. Întreabă despre Bătălia de la Mărășești. Și apoi uită-te în ochii lui.
Nu e vina lui
E vina unei generații de administratori ai educației care au început să trateze istoria ca pe o povară. Ca pe ceva prea național. Prea direct. Prea viu. Prea incomod. Și apoi vine 13 mai. Memorandum. Protocol. Semnături. Universități. Flash-uri. Declarații. Universitatea din București. Universitatea Babeș-Bolyai. Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava,au semnat aderarea la o inițiativă academică dedicată studiilor culturii și istoriei ucrainiene, în prezența unei numite după făianarul șef. Cel despre care vorbea purtătoarea lui de vorbe. Știți toti ce spunea despre actorul ratat. Toate perfect.
Și întrebarile explodează
Unde este aceeași urgență pentru istoria României? Unde este memoria? Unde? Unde este memorandum-ul pentru memoria noastră? Este tratată ca o anexă. Ca materie comprimabilă. Ca spațiu din care se poate tăia, după cum îi taie capul pe străini. Este tratată ca ceva ce poate fi „optimizat”, „reconfigurat”, „adaptat”. Unde este mobilizarea pentru identitatea noastră? Unde este solemnitatea pentru rădăcina noastră? Unde este aceeași energie pentru copilul român care nu mai știe cine este? Cum poate apăra ceva… dacă el nu știe ce a primit? Cum poate respecta Europa dacă nu a fost învățat să respecte România?!
Pentru că aici nu mai vorbim despre Ucraina
Nu despre cooperare. Nu despre cultură. Aici vorbim despre priorități. Iar prioritățile nu mint. Când propria istorie devine anexă… națiunea intră în terapie intensivă.Când eroii devin note de subsol… caracterul începe să moară. Când memoria devine negociabilă… viitorul devine ocupabil.
Și nu…
Nu ne deranjează că studiem și cultura altora. Ne deranjează că, în propria casă, românul începe să vorbească despre toți…
mai puțin despre România. Ajunge. Nu ne scoateți rădăcina din manuale. Nu ne transformați eroii în paragrafe. Nu ne administrați memoria. Nu ne cosmetizați identitatea. Nu ne cereți să fim ai lumii… înainte să fim ai noștri.
Deja avem o problemă de conștiință națională
Avem obligația sacră însă, să nu ne punem propria istorie la coada priorităților. Pentru că un popor care își pune radacina în paranteză, nu mai are nevoie să fie cucerit. Se golește singur! Să vă fie rușine! Și într-o zi vă doresc să plătiți pentru tot ceea ce ați permis să se întâmple! Dar nu să plătiți în fața justiției oamenilor! Nicidecum! Plata să vă vină de Sus! Dreaptă și în aceeași măsură! Cea cu care ați trădat, ați vândut, ați distrus, ați inrobit, ați învrăjbit și ați spălat creierele celor ce nu au înțeles ce caută ei în viețile lor! Care încă nu au aflat dacă sunt femei sau bărbați, și care nu au înțeles și auzit decât zornăitul a 30 de arginți!
Băbăieți, Tarina Sângelui se poate încropi și în România atata vreme cât există „preț de osândă”!
Lectura suplimentară
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.