Sunt satul de tragediile altora ca de mere padurete! Blestemata mi’a fost soarta cand am reusit in toata viata asta a mea sa se adune pe langa mine multi oameni care nu stiu de ce mama dracului cred ca eu sunt ala care trebuie sa le rezolve tragediile (mai mult sau mai putin inchipuite) ca sa nu mai zic ca am avut si cazuri in care nu numai pe ale lor si pe ale intregului neam, de parca pe fruntea mea scrie MAMA RANITIOLOR. Pe unii am incercat sa ii ajut … cand inca mai credeam ca oameni merita ajutati … pe altii i’am lasat in plata domnului … mai ales dupa ce am avut eu un moment de revelatie ca nu toti trebuie salvati … iar singurul care poate doar Dumnezeu este … desi si EL … e satul de ei ca de mere acre. Nu scriu postul asta ca sunt suparat pe cineva sau ca m’a lovit vreo suferinta inchipuita … doar ca … m’am saturat sa mi’se intample ca toti sa imi arate juliturile de prin coate ca si cum mie chiar ar trebui … ba nu .. chiar sunt obligat sa imi pese si mai ales sa imi bat capul. Nu sunt adeptul teoriei egoismului desi din cate am vazut oameni de genul asta sunt cei mai castigati … pentru ca mereu vor gasi motive sa creada si mai ales sa ii faca pe altii sa creada ca ei nu sunt asa. Nu sunt nici adeptul altruismului … pentru ca aia sunt din tabara celor care pierd mereu pe mana altora. Incerc sa ma situez cumva la mijloc si sa fac diferentele dintre cele doua extreme chiar daca uneori aleg una sau alta ca asa vreau eu sa aleg. Partea proasta este cand se gaseste vreun istet sa imi impuna cum sa fiu. Faptul ca am ales eu uneori sa fiu in vreun fel, a fost ca am ales eu … nu ca mi’a impus cineva, de aia e bine sa isi vada fiecare patratica pentru ca daca intra in a mea iasa destul de julit.
Cum spuneam … o fi de la ceata de afara … tot postul asta despre nimic. Nu ma refugiez aici in randuri pentru ca nu am loc in rest cum nici nu rabufnesc aici ca nu imi permit in rest. Aberez si eu … in lipsa chefului de a face astazi ceva.
Asta’i …
E interesant ca si eu am trecut acum cativa ani prin aceeasi problema, am si scris un articol in care foloseam cam aceleasi cuvinte ca si tine.
Ceea ce am invatat din acea perioada este ca n-are rost sa te chinui sa le dai sfaturi sau, si mai rau, sa te lasi afectat de problemele lor. Oricat de bune ar fi sfaturile, oamenii nici macar nu se vor gandi la ele pentru ca ei nu incearca sa-si rezolve problemele, ei doar vor sa-si planga de mila si atat. :))
Am mai trecut prin asa ceva … culmea ironiei este ca episoadele astea revin din cand in cand. Este un post pe care vroiam sa il scriu de multa vreme nu prea are legatura cu realitatea actuala, acum ca era ceata afara si nu aveam chef de nimic mi’am adus aminte si l’am pus si in randuri.
„Oricat de bune ar fi sfaturile, oamenii nici macar nu se vor gandi la ele pentru ca ei nu incearca sa-si rezolve problemele, ei doar vor sa-si planga de mila si atat.”
Sa vezi ce tare este cand stiu pana si ei ca ai dreptate … dar ai dracu daca vor sa faca ceva, iar unii si cand se dau cu capul de pereti nu sunt in stare sa recunoasca si fac lucurile exact la fel, iar si iar. Am eu vorba mea … „prima oara cand iti pasa dovedesti omenie, a doua oara prostie!” In prisma acestui lucru m’am ghidat mereu, desi mai am si eu scapari.