Acum vreun an, fix pe vremea asta renuntam la modul ce viata ce il avusesem pentru ca erau necesare niste schimbari radicale. Tot cam atunci, ma gandeam uneori si imi era pusa des intrebarea:
Pai, bun, si acum nu o sa te plictisesti daca nu mai ai rutina aia ce ai avut’o aproape 20 de ani?
Mai fratilor, la un an de la momentul ala, pot doar sa va spun ca nici macar nu am apucat sa imi dau seama si macar o zi sa ma gandesc ca m’as plictisi, ca de avut am tot avut si inca mai am de facut, incurajandu’ma doar ca …
Mai am asta de rezolvat si atat!
Cu toate astea, ma bucur ca macar am timpul necesar sa imi pun in ordine multe din lucrurile ce trebuiau rezolvate, dar niciodata nu am avut timp de ele, multe tot amanandu’le pentru cand o fi vreme de ele, dar niciodata nu era, sau mai degraba nu avem curajul sa imi fac timp si de ele.
Si uite asa, ajungi la concluzia ca uneori e bine sa pui un STOP la ce faci, sa tragi aer in piept si sa incerci sa iti pui viata in ordinea prioritatilor daca vrei sa ai la un moment dat si liniste, sau tragi inconstient dupa tine hanganale din trecut de care bine ar fi sa scapi la moment dat, daca vrei sa mergi inainte si sa apuci sa te mai si bucuri de viitor.
Pe la voi cum e? Tot „mai am asta de rezolvat si atat” ? 
Sincer, inainte sa nasc mi se parea ca, desi aveam multe de facut nu puteam sa duc nimic la capat, acum de cand am nascut, culmea, am timp sa le fac pe toate si mi-am si setat lucrurile cele mai importate (nu faceam asta ianinte). Asa cum spui, e cel mai bine sa iti setezi prioritatile.
Felicitari Delia!
Pfoai, ice, am si eu un articol programat pentru ziua in care se fac 2 ani de cand mi-am dat demisia si-am ales… schimbarea?!
Heeei! In primul rand, felicitari!
, multa sanatate si bucurie sa aveti, deci inca un motiv pentru un mare DA! la referendum! Schimbari vor mai fi, familia aia traditionala naspa, te responsabilizeaza si in acelasi timp iti da un sens total diferit de ce intelegeai inainte! Esti pe drumul cel bun! 
In al doilea rand, e un soi de obicei al meu de a pune din cand in cand frana la tot si a ma apuca sa fac curat prin „camara” de ganduri, de fiecare data gasind o gramada de lucruri pe care inca le fac din obisnuinta, dar total neproductiv pentru realitatea la zi. In concluzie, daca ai invatat ceva din asta, fa asta mereu, asa cum ai facut acum si o sa fie ok! 
@Marius – daca la tine schimbarea a fost relativa, la mine a fost RADICALA. Adica, ce fac azi, nu are absolut nimic in comun de ce faceam cand am zis, STOP!
O sa ai timp sa postezi ce ziceai ca ai de postat, cand probabil o sa ai curajul sa iti faci timp! Spor! 
Meh, sper să ajung să iau și eu pensia dacă vorbim pe așa.
Poate că îmbină un pic treburile, la modul că am învățat să pun un mov pe-o poză, dar nu prea are treabă sula cu prefectura. E drept, făceam în paralel chestiile astea.
„MEH” … sula cu prefectura nu are nimic in comun, cand sula e fara prefectura! Invata asta, de la aia batrani!