Orice ploaie mai zdravănă ne arată exact nivelul la care suntem

Întâi pică internetul, apoi se inundă strada de ajunge apa până la portiere, apoi pică și curentul. Zilele trecute veniseră niște mitici cu două scări, sudate una de cealaltă, ca să ajungă la switch-ul de internet agățat în copac. Aparatul era undeva în dreptul etajului trei, prins de niște crengi. Eram fericit că în sfârșit vor remedia situația ca să nu mai cadă netul la fiecare adiere de vânt. Au rezolvat. Au înlocuit dispozitivul cu unul nou pe care l-au făcut șomoiog și l-au înfășurat la loc în copac. Am senzația că pomul ăla este o componentă esențială în infrastructura de date de la noi din cartier. Nu prindem semnal fără el sau ceva.

Când aud că România va investi miliarde în securitate cibernetică mă bufnește râsul

Mă întreb dacă cineva a văzut vreodată cum arată platforma ANAF, o platformă de minister sau chiar site-ul SRI. Sunt curios dacă cineva a lucrat vreodată cu platforma asigurărilor de sănătate. Știți voi, aia cu cardul de sănătate, făcută cu cap, ca să nu știe un medic ce ți-a prescris celălalt. Unde o ardem toți pe digital, cu hârtiile la noi, și trebuie să repetăm analize la infinit pentru că nu apar într-un sistem unificat. Suntem în țara în care nu avem adresa scrisă pe buletinul digital și trebuie să umbăm cu o hârtie la noi care să ateste unde locuim. Trăim pe tărâmul prostiei făgăduite, în care jurnaliști de renume habar nu au cum funcționează internetul și nu înțeleg conceptul de motor de căutare suficient încât să verifice inepțiile pe care le relatează. Înghit pe nemestecate niște prostii debitate de stat, fără să caute o altă sursă. Fără să se uite măcar pe hărțile de satelit sau în propria aplicație GPS de pe telefon ca să vadă dacă e adevărat.

Sunt încântat că am cumpărat cele mai scumpe, grele, însetate și dificile tancuri din lume

Am convingerea că infrastructura românească va asigura logistică și mentenanță de cea mai înaltă calitate, ca să putem profita din plin de performanțele de luptă ale acelor tancuri. Drumuri și poduri care să reziste la șenilate de 70 de tone nu prea avem, dar nu-i bai. Le împotmolim în primul dig de noroi și le folosim ca puncte fixe de tragere. Când aud ce sefeuri debitează cretinii ăștia la televizor am senzația că sufăr de boli psihice și halucinez o viață reală. Adică eu visez că merg prin apă până la glezne, halucinez că pică curentul în instituții, delirez că rup mașina prin hârtoape și că refulează fecalele în cartierele de lux. Am doar senzația că sunt sărac, bolnav și înconjurat de proști. Doar că nu mi-au nimerit ăștia tratamentul ca să văd România așa cum este: o Suedie mai amuzantă.

Am încredere că ne vom descurca cu toate echipamentele complexe, instituțiile de forță și situațiile de criză

In condițiile în care noi panicăm de la prima ploaie, organele statului aleargă precum găinile decapitate și presa își pune fustele în cap pe margine. Putem oricând lipi un AI cu bandă adezivă și înfășura o bază de date pe primul stejar întâlnit în cale. Putem face o încropeală cu ce s-a găsit, ca să iasă de-o ciorbă lungă. Un tanc de ici, o rachetă de colo, niște mitraliere la reducere, găsite la târg, și o prelată uitată la groapa de gunoi… Ceva ceva tot iese. Scump să fie că, în rest, ne descurcăm noi. Până acum eram captivi în paradigma „Servicii de Est la prețuri de Vest”, dar am mai evoluat. Acum ne costă mai mult decât în Vest.

Noi ne descurcăm mereu. Facem rost. Se găsește

Așa e regula, de la birt și până la fisc sau procuratură: N-ai? Lasă că-ți găsim noi ceva! Te executăm acum și-ți găsim mai încolo. Anulăm acum și justificăm mai încolo. La noi „se rezolvă”. E loc și, dacă nu este, se face. Aici se poate orice. Nu e închisă nicio ușă. Nu e bătută-n cuie nicio lege. Nu ne lipsește nimic decât atunci când ne trebuie ceva. Dar nici atunci nu e o problemă pentru că ne iese socoteala întotdeauna. Două la prefectură și cu două la școala de fete, cinci! Și cu două la primărie patrușpatru în cap, coane Fănică! Să n-am parte de copilași dacă te-oi minți!

Dacă urgia albă și cupola de foc sunt prea mult pentru noi, mă întreb cum ne-am descurca cu rușii

Sau mai rău… Cum ne-am descurca de capul nostru în general, fără ordine de la stăpânire, fără acoperirea incompetenței locale de la Washington și Bruxelles.

Autor: Dan Pavel