Romanii si dragostea pentru masinile lor, sau despre cum s’a schimbat mentalitatea in ultimi 30 de ani

Am permis de conducere de peste 25 de ani si tot cam de atunci si masina. Am trecut prin cam toate etapele evolutiei auto in Romania de dupa 1990, ca inainte nu se prea putea vorbi de asa ceva, desi in familie aveam doua Dacia 1300, mandriile familiei. Dragul de masina si sofat mai ales dobandindu’l de la strabunicul meu care m’a pus la volan de cand inca nu ajungeam la pedale, fusese unul dintre primii instructori auto din Romania. Asadar, am trait si vazut de toate, am condus de la Dacia la Oltcit si Aro, iar in rest cam tot ce se putea conduce in toti anii astia, prin mana trecandu’mi cam toate brandurile cunoscute si mai putin cunoscute, a fost cu #detoate.

Anii ’90

Dupa ’90 a inceput epoca in care romanii au facut tot ce au putut sa isi cumpere si ei in sfarsit o masina, dupa 45 de ani in care acest lucru era un privilegiu la care multi ravneau. Cea mai mare parte a romanilor cumparau masini SH care in genereal se vindeau pe piata interna, deoarece cea externa era semi-inchisa, iar bani nu prea erau. Era epoca reparatiei masinilor in parcarea blocurilor, pe la toate scarile fiind minim un meserias care sufla in jiclorul de la Dacia, iar printre blocuri macar o rampa. Cum Dacia nu era o masina complicata, nu era nici mare lucru de reparat la ea, sarma, ciocanul si patentul rezolvand cea mai mare parte din problemele care apareau, din cand in cand un schimb de ulei ca sa il dea careva pe un gard si eventual ceva cauciucuri, sarma fiind in general semnul ca a venit vremea schimbului. Printre Dacia, regina soselelor din Romania, ici colo mai zareai cate un Oltcit, un Aro si mai rar cate o straineza care era automat si noul semn de statut social favorizat.

Anii 2000

Pana in 2007 lucrurile nu s’au schimbat foarte mult, masinile straine intrate in tara intrau cu vama si nu trebuiau sa fie mai vechi de 8 ani, fapt ce le facea foarte scumpe pentru multi romani inca, dar usor, usor, au inceput sa apara pe strazi masini din ce in ce mai bune, batranele Dacia avand concurenta serioasa, desi inca erau preferate de romani pentru costurile reduse de intretinere. Dupa 2007 si intrarea in UE, in ciuda piedicilor puse cu tot soiul de taxe de inmatriculare, romanii au inceput in sfarsit sa aiba si ei masini tot mai decente, chiar daca mare parte din ele fiind cele second-hand de import, dar si noi, Logan luand treptat locul vechilor Dacia.

Romanii au grija de masinile lor! Din ciclul: sa mai spulberam o legenda

Dupa 2007 incoace, justitifcarea impunerii a tot soiul de taxe auto s’a bazat pe faptul ca Romania este tara rablelor. Partial teoria asta e adevarata, dar doar partial pentru ca odata cu trecerea anilor si cresteri veniturilor, romanii au inceput sa aiba tot mai multa grija de masinile lor, chiar asa vechi cum erau, iar schimbarea asta de mentalitate am observat’o mai ales in ultimi 10 ani, meseriasii de scara si rampele dintre blocuri disparand rand pe rand, chiar daca la inceput prin aparitia a tot soiul de mici garaje ilegale unde se faceau parte din reparatii. Romanii odata ce au inceput sa aiba ceva mai multi ani, au inceput sa si inteleaga ca pentru a trage de o masina trebuie bagati si banii in ea, iar epoca sarmei, patentului si ciocanului incepand sa apuna, tot mai multi preferand sa plateasca ceva bani in plus pentru reparatii si piese ceva mai calitative care sa prelungeasca cat de mult se poate viata masinii lor pentru ca nu era atat de usor sa faca economii, sau sa mai faca inca un credit pentru a isi cumpara o alta masina.

Nici neamtul nu are mai multa grija de masina ca romanul. Din ciclul: sa mai spulberam o legenda

Pe la noi legenda nemtilor care au grija de masinile lor e cel mai bine reliefata de aia cu batranica care mergea cu masina doar duminica la biserica! Mi’au trecut prin mana mult masini „da pa jermania”, si ce pot sa va marturisesc sincer ca e la cele mai multe dintre ele atunci cand am facut schimbul de ulei, in loc de ulei iesea o pacura noroioasa, filtrul ala de ulei fiind acolo de la ultima revizie in garantie! Nu e nimeni idiot sa dea o caruta de banii pe masina aia si sa o vanda romanilor de noua, in general masinile alea care ajung pe la noi via Germania, sunt masini de care s’a tras pana la limita cu minim de investitie, lucru cumva de inteles pentru ca masina aia a costat o caruta de banii atunci cand a fost noua. Tot o caruta de bani costa si masinile alea SH ale batranicilor care merg cu ele duminica la biserica, indiferent de anul de fabricatie, tot ce conteaza e uzura in kilometrii, iar kilometrii putini inseamna bani mai mult ca masina aia are inca viata in ea. Deci nu dragii mosului, nemtii nu au grija de masinile lor cum saracia ii forteaza pe romani sa o faca, nu e nici pe departe ca in filme si alte basme samsaresti!

„Rablele” din Romania, contribuie substantial la buget si dezvoltarea economica a tarii

Am mai scris eu pe aici o scurta analiza a faptului ca rablele alea mult hulite in fapt contribuie substantial la buget pentru ca „rablele” alea  au nevoie de piese, consumabile si reparatii, banii care se intorc in economie alaturi de banii si accizele din combustibili si taxe! Nu a facut nimeni niciodata un calcul realist, insa contributia anuala a acestor „rable” la buget este una care probabil reprezinta cateva puncte procentuale din PIB, genereaza locuri de munca, genereaza dezvoltarea unor mici afaceri locale sustenabile si compenseaza la greu lipsa investitiilor statului in dezvoltarea infrastructuri de transport locale si nationale, in ciuda asa zisei nenorociri datorate poluari! Practic, „rablele” astea ce le au romanii au dezvoltat economia si permis multora sa faca naveta, in felul asta putand mai usor sa isi gaseasca un loc de munca, iar angajatorilor sa isi gaseasca angajati dispusi sa parcurga cateva zeci sau sute de kilometrii pentru a munci departe de casa. Fara „rablele” astea, ar fi prapad, iar faptul ca romanul e dependent de multe ori de „rabla” lui, il determina sa aiba si cat de multa grija poate de ea, lucru tot mai vizibil prin service’urile auto, unde treptat pretentiile romanilor cu privire la reparatia masinilor lor, au crescut.

Romanii si dragostea pentru masinile lor

Cu o istorie de doar vreo 30 de ani a motorizarii Romaniei, abia acum incep sa apara primele semne ale faptului ca romanii au o dragoste aparte pentru masinile lor, treptat incepand sa se construiasca si la noi o cultura nostalgica care sa transceanda utilitatea practica a acestor masini. Suntem inca in faza in care multi dintre noi oftam nostalgic cand vedem o Dacia 1300 pe strada, dar usor, usor si odata cu trecerea anilor se contruieste o cultura tot mai solida si la noi, sau mai bine zis, s’ar construi daca slugile care ne conduc nu s’ar angaja la tot soiul de aberatii #green care sunt tangentiale cu realitatea din Romania, o tara saraca unde pentru multi maximul ce si’l pot permite e o masina second-hand pe care o ingrijesc cat de bine pot si trag de ea cat pot de mult. Faptul ca in Romania nu e nevoie de nici o alta taxa auto, de mediu sau de care o mai fi, e dovedit de faptul ca trecerea inspre masini tot mai bune si ingrijte se face natural si odata ce oamenii incep sa aiba ceva mai multi bani cu care sa isi permita o masina mai buna.

La final

Am scris toate astea inspirat fiind de observatiile pe care le fac periodic pe la service’ul auto al unui bun prieten, unde odata cu trecerea anilor mi’a fost usor sa observ cat de mult s’a schimbat mentalitatea si la romani, ciocanul, patentul si sarma devenind usor, usor amintire. S’au schimbat multe in astia ultimele decenii in Romania din punctul de vedere al mentalitatii romanilor cu privire la masinile lor, mai putin insa in cea a statului asta esuat care nu este in stare sa dezvolte nici pe departe si infrastructura necesara pentru ca Romania sa nu mai fie trista campioana a deceselor pe sosele, lipsa de infrastructura adaptata prezentului, fiind unul din pricipalele motive al numarului mare de accidente si nu problemele tehnice, care sunt sub 1% in statistica.