Cand mereu esti lovit de furtuni, mereu si mereu, iti pierzi increderea ca dincolo de ele mai exista sau mai poate exista si soare! Insa … in sufletul tau, poate ca undeva deoparte si bine ascunsa mai ramane speranta ca intr’o zi se va intampla o minune ce iti va aduce din nou increderea ca soarele va renaste chiar din propria lui cenusa de va fi nevoie.
Ei bine … cu sufletul plin si bucurie pot sa decretez ca astazi s’a intamplat minunea pe care o asteptam de atata vreme si ca am vazut pentru prima oara din nou soarele dupa foarte multa vreme, chiar daca iesind dintre nori doar cu cateva raze timide!
Maine mi’am pus speranta ca nu se va lasa intimidat din nou de nori din jur si isi va readuce aminte, ca el este cel care lumineaza si nu ei sunt cei care il pot intuneca la infinit! 
Nu stiam ce o sa fac weekend’ul asta … acum stiu … am sa ma bucur de aceste prime raze! 😉