Mihail Neamtu s’a remarcat ca un puternic sustinator al lui Petrov Basescu, fiind dealtfel si cel care ne facea cu mana alaturi de sinistra Macovei (de la acelasi geam de unde ieri ne era anuntata inca o victorie ilegitima) atunci cand Basescu, ajutat de acoperitii din CCR, clama o erata inventata peste noapte si care sfida aproape 8 milioane de voturi legitim exprimate printr’un referendum ce ar fi trebuit sa il trimita pe Basescu acasa si sa scape tara macar in ceasul al 12-lea de ceea ce traim si tragem inca astazi, urmasul lui Basescu, autoproclamandu’se ieri ca si Kaizer al Romaniei, dupa ce lui Petrov nu i’au mai iesit jocurile, acelasi Basescu care in ciuda ilegimitatii din 2012, a mai ramas inca doi ani ca presedinte al Romaniei, sustinut de acelasi Mihai Neamtu, pana la final.
Cine este Mihail Neamtu
Dincolo de intoducerea de mai sus, Mihail Neamtu putea sa fie unul dintre tinerii politicieni cu una dintre cele mai puternice voci conservatoare! Mihail Neamtu ar fi putut astazi sa fie un lider al unui asemenea partid si in acelasi timp o voce din zona de dreapta conservatoare! Mihail Neamtu ar fi putut ca azi in loc sa isi scrie MEA CULPA simtindu’si sfarsitul politic aproape odata cu stingerea PMP si in felul asta si al ultimei farame din PDL, sa fi scris un mesaj de rasunet conservator in iuresul si debandada ce o avem pe scena politica, dupa ce un personaj toxic a aruncat in aer o tara doar pentru a ii fi satisfacuta pofta nepotolita de putere si onorarea datoriilor pe care le are la stapani.
Da, Mihail Neamtu putea fi.
Ce a mai ramas din Mihail Neamtu
Din pacate un tanar politician care a ales mereu prost, a stat prea mult pe langa personaje sinistre, s’a compromis prea mult pentru a mai putea fi si altceva. Nu am fost niciodata fanul lui, nu pot zice ca l’am sustinut in vreun fel, insa din toata scufundarea aia glorioasa a PMP, Mihail Neamtu este singurul personaj de care pot sa spun ca imi pare rau ca dispare de pe scena politica, mai ales ca ar fi putut sa fie un mare politician din zona dreptei conservatoare, locul unde avem o uriasa lipsa de alternativa, in noul AUR intrat in Parlament neputand vorbi nici macar de un singur om de calibrul si potentialul lui Mihai Neamtu.
Si acum, pe final, las aici spovedania lui, o MEA CULPA a demnitatii de pe urma, din care pot invata si altii ca vine o vreme cand compormisurile facute, ajung sa te compromita ireversibil!
Dragi prieteni: până la anunțurile finale pe care le va face BEC, aș dori să rostesc câteva gânduri. Am făcut politică cu onestitatea și decența unui cetățean liber, fără să fiu o singură zi angajat al Statului sau beneficiar de stipendii și privilegii. De aproape zece ani, m-am bătut pentru idei, valori și idealuri cu decență și consecvență.
Dar acum, când se trage linia, trebuie să recunoaștem că partidele-establishment au obținut un scor modest, mult sub așteptări. Și cred că, înainte de a arăta cu degetul spre alții, ar fi bine ne uităm în oglindă și să ne mărturisim greșelile. Disprețul elitei conducătoare față de grijile acute ale famililor de români s-a adâncit.
Ne spunem creștin-democrați, dar nu i-apărăm pe oamenii credincioși care, în aceste vremuri cumplite, au dorit să aprindă o lumânare de Paști, să se regăsească într-un ceas de rugăciune sau pelerinaj. Am justificat amenzile abuzive și umilirea Bisericii ca pe-o cenușăreasă a Statului jandarmeresc care, cu o bâtă în mână, i-a ciomăgit sau amendat pe credincioși, preoți și pastori precum pe ultimii infractori.
Ne spunem conservatori, dar nu suflăm o vorbă despre politicile pro-familie, despre criza demografică, despre România vie care trebuie să renască print-un politici concrete de stimulare a nupțialității și a natalității.
Ne-am dedulcit la guvernare, uitând de legătura cu tinerii din societate, neștiind să atragem figuri proaspete, fețe frumoase și chipuri luminoase, capabile să producă emoție și entuziasm în circumscripțiile marilor orașe. Am pariat pe mediocritate, soluții improvizate, baronași închipuiți, traseiști ordinari, oameni de nimic. Am reîncălzit ciorbe vechi, fără niciun gust.
Poate vom calcula și cât de mult ne-a costat tăcerea la închiderea piețelor, deși nu sunt nici azi dovezi științifice că de acolo se răspândea infecția. Poate vom calcula câte voturi am pierdut închizând școlile. Sau bisericile! Și aici nu-i vorba de voturi, ci de onoarea și demnitatea oamenilor care nu pot face agricultură prin telemuncă.
Am justificat toate inepțiile rostite la Ministerul Educației în dispreț față de grijile mamelor și exasperarea bunicilor preocupați de viitorul copiilor. Am discriminat țăranul român, lăsat fără o importantă sursă de venit și-am justiticat orice aberație propusă de Dr. Raed Arafat, „comandantul acțiunii“.
Ne numim conservatori, dar îl comparăm pe Trump cu Dodon, condamnăm la Bruxelles Polonia catolică și-o dăm cotită atunci când suntem întrebați despre ideologia de gen. Trebuia să fim 100% alături de republicanii din SUA, dar „experții” noștri au jubilat la victoria globaliștilor lui Biden.
PSD a câștigat alegerile din pricina mediocrității partidelor de establishment. Nu neglijez panica și contextul Covid, nici păpușarii și rețelele securiste ale celor se joacă cu ferme de troli și fenomene sociale de tip astroturfing… Totuși, ar fi o imensă greșeală să dăm vina doar pe alții…
Acum a venit vremea să ne evaluăm cu onestitate și ne identificăm erorile tactice și strategice. Dreapta înseamnă răspundere individuală, nu o distribuire colectivistă către toți și către nimeni a unor greșeli politice majore. E timpul adevărului.
