Cum un amestec de nostalgie si mai ales furie surda am reusit sa vad si eu „In premiera” cu Carmen Avram, care a avut ca subiect ce a mai ramas din taberele de copii de altadata.
Nu era an sa nu merg macar intr’o tabara, strabunici care m’au crescut facand eforturi sa ma trimita in vreo tabara scolara, lucru ce mai tarziu s’a dovedit folositor la constructia mea ca individ pentru ca acolo am invatat sa imi spal o hainuta, sa imi cos un nasture sau sa imi administrez bruma de buget pe care o aveam pentru a imi ajunge pentru cele doua saptamani cat stateam pe acolo.
Si uite asa am fost la Navodari, Geoagiu, Gura Humorului, Baia de Arama, Negresti Oas, Ocna Sibiului, Bucuresti, Baile Felix, Herculane si cam atat imi aduc aminte. Cu furie maxima am vazut dezastrul de la Navodari, prima tabara din viata mea in care am mers cand inca eram la gradinita. De atunci am mai fost inca de doua ori, odata prin clasa I-a si a III-a parca … amintirile imi sunt inca vii si acum in minte si suflet, tabara aia era un mic si frumos orasel al copiilor … era dotat cu tot ce era nevoie, de la dispensarul unde mergeam sa ne dea cu spray care sa ne potoleasca mancarimea de la piscaturile de tantari 
, la cantinele de unde luam iaurt sa ne dam seara pe spinare ca se mai potoleasca arsurile mai ales din primele zile … si chiar un mic magazin interior unde din cand in cand bagau Pepsi. Cei de o varsta cu mine, stiu prea bine ce insemna asta!
Nu a mai ramas nimic, s’a ales praful si pulberea sub obladuirea blestematului ala de primar, la fel cum s’a ales si in alte parti, acum cativa ani vazand cu ochii mei dezastrul taberei de la Ocna Sibiului, una dintre cele mai frumoase tabere din cate am fost.
Ca tot ce a fost bun in tara asta s’au dus dracului si taberele scoalare, de pe urma lor profitand care a apucat fara ca nimeni sa ii traga la raspundere in vreun fel! Trist …
Voi ati apucat vreuna din celebrele tabere? Unde ati fost?
Am prins Navodariul inainte de a se comercializa
frumoase amintiri! Am rupt norma la gogosi 
Da, da … era bataie … imi aduc si eu aminte.
Au murit astea, într-adevăr, dar mai există șanse cu chestii asemănătoare.
Auzisem de Țara lui Andrei, nu m-am informat foarte mult, dar știu că a avut câteva ”ediții”.
Alea or fi tabere private de cateva zile in care isi permit sa ajunga doar unii copii privilegiati, astea erau genul de tabere cu conditii foarte bune unde putea ajunge orice copil, indiferent de statutul social. E o mica/mare diferenta.