A fost o jumatate de luna aprilie cu o primavara frumoasa, ca mai apoi sa vina jumatea asta cu un soi de toamna tarzie, ba chiar cu ceva zapada acum cateva zile. Cumva mi’a dat peste cap bioritmul si odata cu el si pofta de scris, nu ca nu as fi avut subiecte si nici ca mi’a lipsit inspiratia, dar pur si simplu sufar de „sindromul foii albe”, ala in care atunci cand deschizi o pagina noua, te sperie imensitatea voidului alb pe care incerci sa iti asterni din condeiul virtual, ideile.
Stiu ca as putea scrie zilnic ca un AI uman pe aici cateva randuri, ca se practica de multi treaba asta cu mult inainte sa fie AI’ul generativ de text sa fie la indemana, dar parca e destul sintetic in lumea asta ca sa mai vin si eu cu niste texte care nu spun nimic, ci doar sa dau bine la trafic. Nu mi’a pasat niciodata de aspectul asta, nu imi pasa nici acum.
Una peste alta desi mai am multe de rezolvat, partea buna este ca mai e putin pana cand in sfarsit vine vacanta aia pe care o astept de un an de zile, una in care pe langa bucuria Luminata a Pastilor, o sa incerc sa regasesc si pofta de scris pierduta, sau macar dupa vacanta aia, ce mi’am propus ca anul asta sa nu tina de o limita de timp sau nimic altceva, ci doar sa fie.
Pe la voi, cati mai dati pe aici uneori, toate bune? Ceva planuri de vacanta/minivacanta?
Incepusem si eu ceva mai optimist luna asta, dar s-a stricat vremea si m-a luat si pe mine sictirul, deci te inteleg!
De Pasti, mergem la tara unde ne intalnim cu toata familia si ne bucuram ca tot romanul! Cam asta e planul nostru si nu ne abatem! 
Pai, deh, dupa o iarna lunga, parca ai vrea sa te bucuri putin si de soare bland, te cam ia capul cand in sfarsit ar trebui sa te bucuri de el si te trezesti iar fara!
E de la praful saharian domnilor, praful saharian ……
Si uite cum inca un mister a fost elucidat, conform expertilor britanici!
Si anul asta tot la Amara?
Colt cu Govora.
Si anul asta, ca de obicei, Pastele il vom petrece in familie, bucuria find ca dupa 9 ani, reuseste sa ajunga si fratele meu din Australia, cu care nu ne-am mai vazut tot de atunci. Probabil ca o sa iesim putin si prin tara, inca nu avem un plan concret, dar abia astept si eu mini vacanta aia, sper sa fie vreme buna ca si pe mine m-a damblagit de cap.
Probabil ca asta va fi trendul pentru multa lume anul asta si este un lucru bun, Pastile, dincolo de latura Luminata, find si un eveniment de familie! Fain ca te vei reintalnii cu fratele tau dupa atatia ani, si eu am in plan ceva similar, dar e vorba de o revedere dupa cateva luni si tot mi’se pare mult! Doamne ajuta de vreme buna, ca in rest ne descurcam noi!
Anul asta am zis sa ne reunim toata familia pe un teren neutru, pentru ca la nimeni sa nu fie „cu deranj”, desi nimeni nu s-a plans niciodata. Asa ca, am vorbit cu o prietena din Moldova care are o mica si cocheta pensiune aproape de Putna si cu ocazia Pastilor, am zis sa le fac si un cadou celor dragi si am rezervat pensiunea toata vreme de o saptamana. Plecam in Joia Mare, participam la Inviere la manastirea Putna, stam si cele trei zile de Pasti acolo si apoi ne intoarcem fiecare la casa lui cu amintiri si bucuria revederii. Era ceva ce imi doream de multa vreme sa fac si cu ajutorul lui Dumnezeu, anul asta in sfarsit reusesc sa fac asta si tot ce sper si eu este sa fie vreme buna!
Cu privire la lipsa ta de pofta de scris, nu-ti fa griji ca o sa iti revina tot la fel cum ti-a revenit mereu, noi tot aici suntem!
La vara, in Romania, fara planuri detaliate. In rest, dupa pandemie, ne-a lovit rau boala de a calatori cat mai departe, in special iarna, in Asia de SE. Nimic nu e mai frumos decat sa lasi frigul si zapada si sa te duci la soare. Am constatat ca daca cumperi bilete de avion cu aproape un an inainte, poti gasi preturi super. Asa ca, am cumparat deja 3 drumuri, fara bagaje de cala. Si ceva hoteluri. Bani nu mai strangem, cheltuim pe calatorii.
3 plecari pe mai/ inceput de iunie. Mixt, ca de obicei.