Andrei Marga, fostul ministru al Educației și fost rector al Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca a declansat zilele trecute o uriasa dezbatere in societatea romaneasca dupa declaratia sustinuta la Targul de Carte „Alba Transilvana” organizat in Alba Iulia, in care a sustinut printre altele ca atata vreme cat nodul gordian va exista, respectiv ca „Ucraina nu se afla in granitele firesti (…) ea trebuie sa cedeze teritorii” iar „situația din Ucraina nu se rezolvă decat printr-o discuție între America, Rusia, Germania, Ucraina și China și pana nu se ajunge la un acord, nu va fi liniște în Europa. Nefiind liniște, democrația va suferi”.
Andrei Marga verbalizeaza ce multi romani doar gandesc?
In urma acestor declaratii, Andrei Marga, o personalitate a mediului academic romanesc, a creat un intreg iures de declaratii, multi deontologii atacandu’l extrem de virulent, Ucraina reactionand chiar si oficial printr’un comunicat al ambasadei pe facebook.
Eu pana amu, am sezut doar bland si urmarit reactii, iar dincolo de tot si toate, intrebarea care ramane este asta: nu cumva Andrei Marga nu a facut decat sa verbalizeze ce multi romani doar gandesc? Nu cumva curajul asumarii unor asemenea declaratii vin pe fondul a ceva si in pregatirea a ceva cu perspectiva in 2024, cand Romaniei ii va fi decisa soarta si directia pentru urmatorul secol intr’o noua lume ce acum este in chinurile faceri, ca o Noua Ordine Mondiala?
Andrei Marga, drept la replica
Într-o conferință publică susținută la Alba Iulia (14 septembrie 2022) am răspuns la o întrebare, venită din rândul celor prezenți, privind efectele conflictului din Ucraina asupra democrației. Nu sunt dintre aceia care nu văd realitățile sau gândesc una și spun alta, încât am reiterat cu claritate idei exprimate anterior, de această dată poate mai direct.
În esență, a fost vorba de patru idei:
1. Conflictul din Ucraina nu se poate încheia decât printr-o înțelegere care să implice Rusia, SUA, Ucraina, Germania, Uniunea Europeană, China. Indiferent de cine “învinge”, nu va fi pace în Europa dacă nu se iau în seamă interesele de securitate ale fiecărei părți. Oricum, europenii vor fi cei care vor achita facturile de orice fel.
2. Ar trebui trase consecințe și din faptul că Ucraina este în granițe nefirești. După toate criteriile istorice și demografice, ea are de cedat teritorii vecinilor, în granițele cunoscute: României – Bucovina și județele, Ungariei – Transcarpatia, Poloniei – Galicia, Rusiei – Dombasul.
3. Nu au suport iluziile, căci, în Ucraina actuală, până la democrație este un drum.
4. România nu are ce căuta în acest conflict. Ea nu ar trebui să înfrunte vreo criză în plus, fie ea și energetică, din cauza conflictului.
Repet oricând afirmațiile rostite, căci ele exprimă adevărul cel mai simplu cu putință
Altfel, lucrurile se țin mai departe într-o criză absurdă, la care sunt, totuși, alternative. Afirmațiile mele corespund adevărului istoric, dreptului international și intereselor generale – dincolo de propaganda de azi care, poimâine, va fi socotită doar o eroare.
Cum era de așteptat, după aceste afirmații, s-au convocat tot felul de inși și s-a făcut mobilizarea mediatică pentru a le contracara. Nu sunt mișcat. Niciunul nu a adus vreun argument factual împotriva a ceea ce am spus. Este doar adevăr în afirmațiile mele și mi-am făcut datoria profesională, civică și morală să-l rostesc. Ca de obicei, neputându-se contrazice cu argumente, se inventează și se bat câmpii.
Unul spune că ar fi vorba de o abordare “iliberală”, apropiată de cea a domnilor Vladimir Putin și Viktor Orban. Susținere complet gratuită, un lamentabil clișeu! Nu știu ce susțin în subiect cei doi lideri și, mai mult decât probabil, nici nu au spus ce am spus eu. Mai mărturisesc că nu mă pronunț despre o persoană înainte de vedea ce a spus efectiv. Prea multe se bazează astăzi la noi pe “așa se zice”, pe “așa ni se cere să spunem”, pe „așa mi-este mai comod”! Nu mă pronunț niciodată doar pe presupuneri, iar personalizarea deciziilor de stat din propaganda actuală este de prost gust.
Am discutat cu ani în urmă, oficial, cu fiecare dintre liderii amintiți. Nu m-am ocupat însă de ceeea ce spun ei în fiecare subiect. Oricum, o părere care nu este cea a propagandei curente nu înseamnă că este a domnilor Vladimir Putin și Viktor Orban. Doar la minți înguste rău funcționeză penibila regulă „ori spui cum se spune – ori ești cu acela”! Să sperăm că se mai poate gândi și cu propriul cap!
Observ însă că nici profesori universitari de la noi, care se consideră istorici sau politologi, nu pricep ce este “liberal” sau “illiberal”
Personal am o părere mai bună despre liberalism și, în definitiv, apăr libertățile intangibile ale persoanelor și “liberalismul reflexiv”. De altfel, în apărarea liberalismului am scris mai mult decât orice liberal de azi din România. În orice caz, cine nu împărtășește liberalismul care se practică nu este prin aceasta „iliberal” – decât dacă logica nu mai contează. Iar cu o logică schioapă, nu ai cum să fii liberal!
Altul schimbă explicațiile curente, dându-și seama că ele nu stau în picioare, și susține că ar fi o analogie între Rusia actuală și Germania lui Hitler. Simple aiureli! Analogia, trebuie spus, a fost respinsă argumentat deja de istorici germani, de ieri și de azi. În lunile trecute, în strălucite cărți din Germania, analogia a fost infirmată din nou, explicit. Se pare că așa-ziși „specialiști” de la noi nu prea citesc. Sunt de părere că nu are rost ca, atunci când nu se cunosc lucrurile, să se lanseze falsuri spre a fi înghițite de români. Peste toate, analogia nici nu este argument de minte matură.
Unul spune că nu era normal ca la lansarea cărții mele Soarta democrației (Creator, Brașov, 2022) să nu atac Rusia și Ungaria. Răspunsul meu este că un democrat care se respectă nu atacă, ci argumentează.
Eu sunt pentru a spune pe nume realităților
Numai că trebuie și analize, nu doar clișee. Ar fi bine să existe analize ale socialismului răsăritean, ale comunismului, ale autoritarismului, ale dictaturilor de astăzi. Dar dacă analize înseamnă examinări economice, sociologice, juridice, culturale serioase, cu epistemologie pusă la punct, atunci ne respectăm ca oameni și cetățeni spunând că ele sunt încă de elaborat. Fără laudă, confruntându-mă personal cu problema, am dat o analiză a prăbușirii socialismului răsăritean (Die kulturelle Wende, 2005, la solicitarea unor universități din afara țării), încât știu ce este în joc. Să facem, așadar, analize demne de încredere și apoi să vorbim oricât și despre oricine. În rest, ideea unui singur fel de democrație nu este democratică, iar democrația este parte a culturii.
Unii inși care se exprimă cu aplomb nu cunosc prevederile internaționale în materie de conflicte precum cel din Ucraina. Îmi dau seama că ei predau oportunisme ieftine, în vreme ce universitatea s-ar cuveni să însemne gândire.
Se pot parcurge documentele internaționale – în toate se prevede explicit respectul suveranității naționale
Dar în acordurile din ultimele decenii se adaugă: suveranitate națională în condițiile securității celuilalt. Cum au arătat concludent autori germani și americani, se află în eroare cei care reduc discuția despre conflictul din Ucraina la dreptul internațional, fără a vedea rădăcinile istorice ale conflictului și obligația securității celuilalt. Iar scrierea istoriei nu ar trebui să coboare în propagandă curentă. O astfel de „istorie” nu este istorie.
Unul confundă discuția cu o șuetă și spune că am fost ministru al guvernului care a semnat tratatul cu Ucraina de recunoaștere a frontierelor. Da, am fost. Am și elaborat proiectul restructurării Universității din Cernăuți pe limbile ucrainiană, română, germană, ebraică, având în vedere tradițiile extraordinare ale locului, și l-am discutat atunci în diferite capitale. Am și reprezentat autorități europene la lansarea programelor lor academice în Ucraina.
Numai că sunt patru aspecte de considerat
România avea atunci ocazia să intre în Europa unită, care era obiectiv național. Premisa generală a fost stabilizarea frontierelor. Sunt însă și azi în vigoare tratate între țări europene care au stabilizat frontierele în scopul cooperării. Pe de altă parte, nu se știa atunci că Ucraina nu va respecta minoritățile și că va fi punctul de plecare al unui conflict fără noimă. În definitiv, ca să fim realiști până la capăt, chestiunea frontierelor s-a acutizat din momentul în care Ucraina a refuzat aplicarea acordurilor de la Minsk, care erau susținute și de europeni. Ucrainienii merită respectul, ca orice popor și ca toți oamenii, dar a forța lucrurile, falsificând propagandistic situații, mi se pare indecent.
Sunt uimit cât de puțin se citește
Ceea ce am spus eu a fost spus de mulți, chiar înaintea mea. Am și arătat la timp (se pot consulta articolele mele din arhivele ziarelor și revistelor în care public) că socotesc redările istoricilor francezi (de pildă, Gerard Challiand), ale celor germani (Andreas Wirsching, Carlo Massala, Josef Braml și alții) și realismul politic al școlilor de la Harvard și Chicago (cu Graham Allison, John Mearsheimer, Steven M.Walt etc.) ca fiind relatări integre a ceea ce s-a petrecut în Ucraina și a dus la conflictul actual. Ele sunt redări mai exacte și mai responsabile de soarta democrației și a securității internaționale.
O probă este și reflecția publicată cu câteva zile în urmă a școlii de analize internaționale din prestigioasa universitate Harvard (vezi Dani Rodrik, Steven M. Walt, How to Build a Better Order. Limiting Great Power Rivalry in an Anarchic World, în “Foreign Affairs”, septembrie-octombrie 2022),. Nu intru aici în detalii, căci ar fi nevoie de spațiu, dar este o reflecție bine ancorată în istorie, care propune o soluție sustenabilă juridic și echitabilă la cele două crize ale lumii actuale – criza ucrainiană și tot mai apropiata criză taiwaneză. Dacă cineva vrea soluționarea, crizele sunt de luat în serios. Strategia „lovește și nu-ți pasă” nu este una a unor oameni cu mintea la ei. Împărtășesc o soluție bazată pe examinare factuală și luciditate în abordarea relațiilor internaționale, la care, de altfel, m-am așteptat (vezi A. Marga, Ordinea viitoare a lumii, Niculescu, București, 2017). O soluție informată și cultivată, plină de răspundere!
Democrația și atașamentul euroatlantic sunt achiziții prețioase, de importanță fundamentală ale istoriei recente a țării, la obținerea cărora am contribuit ca demnitar al statului român. Dar și ele ne obligă să luăm în considerare faptele, să gândim efectiv și responsabil realitățile și să refuzăm escamotarea lor sub o propagandă pentru naivi.
Altfel, „angoasa în fața adevărului” nu aduce nimic bun.
a transmis Andrei Marga intr’un comunicat de presa.
In loc de opinie personala
Acum ca am deschis „cutia Pandorei”, declar deschise si dezbaterile la comentarii!
Personal as fi formulat titul putin diferit si anume ori eliminam cuvintul ‘multi’ ori, daca totusi vroiam sa-l pastrez completam cu ‘multi romani care mai cunosc ceva istorie’. Ceea ce, trebuie sa recunoastem, e foarte departe de realitatea din teren…
Da, omul nu face decit sa evoce niste adevaruri mai mult decit evidente, dureroase pentru toata lumea dar care din pacate nu se incadreaza deloc in politically correct-ul de la ‘sys-data’.
Multam de feedback, dar din reactiile pe care le’am urmarit destul de atent zilele astea, nu doar romanii pasionati de istorie rezoneaza, ci si cei care simt ca ce zice prof. Marga, este adevarul pe care nimeni nu are curajul sa il verbalizeze si aveau nevoie de o voce romaneasca pentru asta, mai ales ca multi romani deja rezonasera cu declaratiile premierului maghiar, Viktor Orban, de la Baile Tusnad, au duduit in tacerea complice asternuta la noi. Titlul ales pe fondul acestor observatii a venit si dupa ce l’am tot intors pe toate partile, cumva cred ca e potrivit. La fel de potrivit cred ca e momentul acestor adevaruri dure, cineva trebuia sa le spuna dincolo de ipocrizia mizeriei de „corectitudine politica” datorita careia suntem in cacatul in care am ajuns.
Nu mă interesează în mod deosebit teoretizarile lui Marga .. sau de fapt ne interesează doar in măsura în care știm sau suntem dispuși să citim istorie din aia reală, nu prezentată pe TikTok.. Altă e problema – toată viața noastră am fost învățați că rușii sunt dușmanul și amenințarea permanentă de la est – inclusiv în vremea comunismului .. iar pentru mulți dintre noi, ruși sau ucraineni tot drakul ăla a fost și este – de acolo vin frigul, rackeții, blondele cu craci lungi, borșul, etc etc .. acuma vin unii și ne obligă să distingem rușii buni de rușii răi.. că unii sunt democrați și alții nu .. că unii sunt inteligenți și alții nu .. și nu doar trebuie să îi deosebim, ci să ne riscăm bunăstarea și viața chiar , în urma unei astfel de interpretări.. ok, se luptă America împinsă de complexul militar industrial cu Rusia .. asta se întâmplă .. și noi suntem de o parte a conflictului .. nu are nicio legătură cu Ucraina, cu istoria, cu nimic .. are legătură cu bogații de azi și de mâine .. subiectul Ucraina ca stat nu există, și toate semnele arată că nu va exista, pentru nicio parte din conflictul real.
Verbalizarea ideilor emise de Marga sunt bazele acestor discutii! Am scris din prima zi ca acel carambol nu despre Rusia si Ucraina, ci despre un raboi al lumilor in care noi suntem prinsi cum mereu pluimea a fost in istorie. Pe mine ma bucura doar ca in sfarsit se discuta, este mult prea putin important in ce forma.
E fix problema lor ca unii prefera variantele „oficiale” ale unei noi tentative de falsificare a adevarului istoric, dar ce zice Marga e ceea ce nu poate fi negat si acoperit de minciuni si slaviri la infinit! Detest personajul, dar nu si ce a zis, aprecind in acelasi timp ca a avut curajul sa o faca ptr ca de cacati pansati suntem toti satui! Deci, da, probabil ca intrebarea ta este legitima si din reactii pare a se confirma ca ce gandeau multi avea nevoie doar de o voce. Vedem de aici inainte ce o mai fi.
Zicea mai sus Costin ca istoria nu mai intereseaza pe multa lume. Probabil ca asa si este, insa istoria asta pe langa scripte mai are si componenta genetica care dezvolta inatincte atunci cand cunoasterea lipseste. Cam asa e si in cazul dat, unde stinta nu e, instinctul compenseaza si probabil ca asta face ca unii sa rezoneze cu adevarul arunci cand e spus raspicat, nevoia popurului de a auzi asemenea voci in perioade de criza find una vitala.
Cred ca in momentul asta discursurile astea sunt totusi periculoase, pentru ca de ele pot sa profite extremistii si fix asta nu ne-ar mai lipsi acum, o miscare extremista!
Democratia si dezbaterea ideilor nu pot sa fie suspendate de nimeni si nimic, desi cam asta incearca sa ne impuna acum noul marxism-comunism pe care il traim mascat dupa „corectitudinea politica”. Intr’o societate ideile trebuie expuse si dezbatute, tocmai pentru a preveni ca acestea sa fie acaparate ca teme de o anume parte, respectiv aia extremista! Trenarea dezbaterilor libere si bagarea unor idei sub pres, nu este o solutie, ba dimpotriva. Cu bune, cu rele, democratia s’a dovedit pana acum a fi cea mai buna varianta de oranduire sociala, dincolo de ea se nasc dictaturile adevarului absolut ce suprima libertati si nu cred ca asta ne dorim!
La cum a fost subiectul rostogolit mediatic, pare-se că ne pregătim de anticipate și cineva a decis că este necesară excluderea unor voci naționaliste prin deturnarea discursului public .
Si care sunt oare vocile alea in afara de niste populisti care nu fac decat sa dilueze coagularea formarii unei reale miscari patriotice apeland la circ si panarama atunci cand e nevoie de ei ca de niste supape de eliberare a presiunii?
… pe repede înainte nume care-mi vin în minte, persoane ce ar putea fi catalizatori in chimia unei mișcari patriotice: Gheorghe Piperea, Dan Chitic, Adrian Severin, Mirel Palada și as lăsa lista deschiă. Mai sînt mulți cu ziceri consistente.
Posibil ca eu să mă înșel, însă așa cum media pune (în sens figurat) reflectoarele, zona de umbră deasă pică tocmai pe cei care chiar au ce oferi intr-o astfel de construcție politică.
Eu inca mai astept … lumina, ca tunelul e lung!
Dupa cum ziceam si la articolul anterior, totul depinde de MidTerms. Lupta insa e crancena. Titanii sunt toti in pole-position. Pe noi, din pacate, ne va afecta oricum in sens negativ indiferent de tabara castigatoare, pentru ca noi, cu exceptia unor mici „accidente istorice”, am cazut mereu intre barci. Pregatiti vestele de salvare, vor fi un must have!
Au fost si pe Titanic pentru toti, tot barcile putine i’au salvat… pe unii!
Sunt un proeuropean convins si voi ramane! Asta ca sa ne lamurim cum stam, singura chestiune care imi da de gandit este unde raman? Si zic asta, traind in Franta de 20 de ani.
Sa iti raspund eu? Greu stimabile, sunt din tara unde nu curge „apa calda” de +30 de ani!
Ma scuzati, dar las si asta aici:
Acum am vazut, ce pot sa zic….un bou, pe vremuri il imita pe Ceausescu!
Si aia o facea prost, ‘telectualul curului…
„dar a forța lucrurile, falsificând propagandistic situații, mi se pare indecent!”
Cam la asta se rezuma istoria recenta a Ucrainei!
As indrazni sa zic ca toata istoria Ucrainei.