Sunt putine lucurile bune care se mai fac in tara asta, iar cele care se fac, nu se cunosc aici! Este si cazul cinematografiei romanesti, care dupa 1989, o lunga perioada de timp s’a aflat in moarte clinica, datorita faptului ca in tara asta mizera, interesul pentru tot ce inseamna arta si cultura s’a redus sau a fost inlocuit cu mizerii si chiciuri promovate de tot ce inseamna media pe la noi! De o buna bucata de vreme insa, in umbra si fara a interesa pe cineva din tara asta, cinematografia romaneasca a renascut si inflorit dincolo de granitele acestei tari, fiind din ce in ce mai apreciata, datorita unor regizori de exceptie care au adus multa faima, la marile festivale de film, exact tarii care ii ignora. Asa cum habar nu am avut de Nuna Muta a lui Horatiu Malaele, ce a cunoscut un succes enorm dincolo, dar aici nici macar un rand in presa vremi nu am gasit, tot asa intamplator am dat peste „Portretul luptătorului la tinereţe” (Portrait of the Fighter as a Young Man) la care daca va spun ca a fost una peste alta a ajus si cenzurat de autoritatile romane, cred ca nu mai ramane nimic de adaugat! Nu a contat faptul ca a obţinut premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Bratislava si nici ca pe IMBD are o nota foarte mare pentru un film cu un buget de 800.000USD, important a fost ca nu le’a sunat bine unora si dupa cateva ecranizari a fost interzis. De presa nu cred ca mai are rost sa vorbim, ca daca au curs tocit butoanele toti ziaristii si s’au varsat tone de cerneala despre Iri si Moni sau Pepitza cu Buzuca lui, nu s’a gasit nici macar un subsol de pagina in care 2 randuri sa se scrie si despre asta.
Partea cea mai tare este ca, suntem la curent cu toate filmele americane care apar, site’urile de torrente sunt pline de n’ versiuni iar salile de cinema se bat pe licentele de difuzare, in timpul in care, habar nu avem de cinematografia romaneasca, iar pentru a gasi pe undeva un astfel de film (ca in cinema nu se poarta) trebuie sa il cauti pe la mama dracu, culmea fiind ca la altii le gasesti, au sederi la greu, sunt in limba romana fara dublare … fara subtitrare. De ce, pe altii ii intereseaza si pe noi nu? Facem pariu ca daca de maine, unul din tiganosi infundati la nas isi propune sa fie actor si o pune de un film, gen, Poveste de cartier, presa si salile de cinema sunt pline?! De ce dracu avem nevoie de non’cultura ca sa ne amintim de cultura?
Ma opresc aici ca oricum … probabil ma adresez doar putinilor celor care stiu sa mai aprecieze o forma de arta si cultura in forma ei sacra. Pentru cei interesati de un film romanesc, bun, va recomand astazi „Portretul luptatorului la tinerete”, in regia lui Constantin Popescu Jr. n’joy!
in principiu sunt de acord cu tine. sunt un fan al lui Sergiu Nicolaescu, in special al filmelor sale din ultimii ani si imi dau seama cu tristete ca trebuie sa moara si el ca sa mai poata avea parte de o oarecare publicitate.
si ca sa nu fiu total de acord cu tine pentru ca stii ca nu-mi sta in fire, pe mine trailerul pe care l-ai pus nu m-a convins deloc. e un minut in care niste unii umbla cu arme in mana…asa ceva nu ma face curios si nici nu-mi trezeste vreo urma de dorinta sa vreau sa vad filmul. ceea ce ma duce la pasul urmator…poate ca e si proasta publicitate nu doar incultura romanului. ca daca stai sa te gandesti, 432 a avut un succes maricel si la noi in tara.
nu stiu daca asa se prezinta si in afara insa regizorii romani pe care i-am vazut la tv vin in general cu nasul pe sus si mesajul lor citit printre randuri pare ceva de genul:”sunt prea destept, am facut o capodopera si voi sunteti niste amarasteni care nu sunteti in stare sa-mi inteleaga superioritatea”. nu asa ma convingi pe mine, incult roman, sa-ti vad filmul.
intrand putin mai mult in problema, mai e si faptul ca regizorii romani au o tendinta idioata de a fi mai mult decat realisti (as fi spus supraprealisti dar s-ar fi confundat curentul :)) ). realismul e ok, pot sa-l suport cum l-am suportat in 432 si sa mi se para genial cum a fost in „a fost sau n-a fost?” insa in general e trecut undeva dincolo de limita. cum sa-ti spun…am si eu problemele mele si ma uit la un film ori ca sa ma faca mai destept ori ca sa ma faca sa ma simt bine pentru o ora si ceva. sa stau sa vad problemele altora pe banii mei mi se pare chiar lipsit de sens.
Pai de publicitate si mai ales de media ma luam si eu, nu de incultura oamenilor care si’ar dori sa vada un film! Practic, am cam ramas fara presa de specialitate si oamenii din domeniu. Trist dat adevarat!
Filmul merita pentru povestea reala a unor oameni ce au ales sa moara pentru altceva decat sa traiasca pentru ce le era impus. Nu este deloc rau realizat, poate nu la nivelul altora, dar pentru un regizor tanar este chiar ok. Am urmarit mai mult partea de scenariu si regie si il pot puncta ca ok, pentru un film cu un buget foarte redus.
Portretul luptatorului e ultimul film vazut. Mi-a placut mai ales ca vorbeste despre zona crepuscolara care cuprinde si Lisa.
Mi’am adus aminte de tine uitandu’ma la acest film … si pentru mine Lisa a ramas ca un loc deosebit unde am petrecut unele dintre cele mai linistite si frumoase momente! Salutare stimabile, tiz! 😉