Bine e ca am mai lasat dracului povestile cu protestele si revenim la teme serioase de discutie, cum ar fi aparitia unui nou protocol intre SRI si PG semnat la sfarsitul lui 2016 in doua variante dupa cate se pare, unul nesecret, dar mai ales unul secret scos la lumina de Darius Valcov, care acum e motiv de disputa. Cum era de asteptat, denuntarea protocolului din 2009 este doar praf de ochi pentru prosti, existand intre timp alte protocoale ilegale semnate ce sa continue din cate se pare mai departe manevrele si mizeriile din justitie.
Cine dracu sa dracu sa mai aiba incredere in ceva? Cine sa mai creada in independenta justitiei si faptul ca acele celebre culoare ale justitiei inca nu sunt active si isi fac treaba la fel ca in toti anii grei de basism? Din cate se pare, in loc sa iesim din mocirla ne afundam de la o zi la alta tot mai rau, iar razboiul la baioneta despre care scriam aici e doar la inceput.
Securiștii devin și ei mai eficienți – în loc de zvonerii de la coada la lapte folosesc cozile de topor de pe feisbuci, de la angajamentul de informator, au trecut la angajamente colective, la nivel de instituții, aka protocoale .. și angajamentele de informator sunau ok și patriotic, dar slugile securității au băgat oameni nevinovați la pușcărie .. că tot aud trepanați care se miră despre ce e in neregulă cu protocoalele .. unii sunt atât de prosti că merită să fie slugi toată viața lor..
Dupa ce l’am vazut ieri pe Hellvig sunt aproape sigur ca omul are o palarie mult prea mare pentru el! Nu stiu cat s’a priceput sau nu ce dracu a facut, dar la protocolul ala sunt aproape sigur ca a foat coada de topor care a semnat ca primarul dupa ce i’a fost bagat sub nas de operativul Coldea si gasca lui de securisti. Cu toate astea, parerea mea e ca ieri Hellvig trebuia sa isi anunte demisia, era o chestie de onoare si bun simt, dar d’astea nu vezi prin politica de la noi.
Pe de alta parte, misto e raportul Inspectiei Judiciare: peste 60% dintre judecatori si procurori au deschise dosare penale la DNA in diverse stadii de lucru, in vremea in care ce mai raman din aia „peste 60%” sunt convins ca sunt oameni lor. Din treaba asta concluzionam un singur lucru, pe care il si stiam dealtfel: metodele securiste invatate bine de pe vremea lui Beria, in care orice om care ocupa o functie importanta i’se deschidea un dosar penal inca din ziua numirii, merg inainte cu mult succes! Practic, justitia este un soi de organ de acoperiere legala a actiunilor ilegale pe care jivinele astea le pun in aplicare la momentul potrivit, arhiva SIPA fiind de baza cand vine vorba de vreun indaratnic ce poate insa fi eliminat la nevoie prin metoda patentata, cel mai recent caz fiind cel al judecatorul Mustata. Asta este tara in care traim si realitatea slinoasa care ne’a ramas ca mostenire dupa aproape 30 de ani de la o revolutie furata de mizeriile astea care au dat atunci o lovitura de stat. E un pret al compromisului ce il platim inca de atunci si o sa mai tot platim la el cata vreme nici dracu nu iasa impotriva mizeriilor astora decat in coloana organizata de aia ce trag itele.
Ne asteapta o perioada crancena de lupta la baioneta, am zis si o repet. Partea proasta e ca nu am nici o speranta de la oricare ar fi aia care inving pentru ca nici unii nu isi doresc vreo schimbare reala ci doar acapararea butoanelor. Singurul castig din toata treaba asta e ca macar acum stim si oficial ca tot ce banuiam sau ziceau unii ca aberam, este realitate confirmata.
Constituția .. la noi, românii, e o formă fără fond, un soi de regulament de fotbal , negociabil din tribune, cu arbitri habarniști, unde merge să mai dai un cot in gură sau să intri la rupere, în speranța că nu vede arbitrul .. toată lumea e convinsă că regulile nu se aplică egal tuturor, deși formal clamăm contrariul … o astfel de stare de imbecilizare a majorității populației este raiul abuzurilor securiste .. ieșirea lui helvig de ieri a fost un soi de circ pe terenul de fotbal, în care un atacant se jură că nu era în ofsaid, și că a preluat mingea cu umărul, nu cu mâna .. arbitrii sunt varză, iar pulimea din tribune, adică noi, fluierăm sau aplaudăm după cum ținem cu o echipă sau alta … Și ne închipuim că așa funcționează o țară …