Da … stiu … fiecare ar fi bine sa si’le tina uneori pentru el … dar poate ca daruindu’ne doar simple ganduri unul altuia, am invata mai repede sa ne cunoastem ca oameni. Un somn linistit inseamna o constinta impacata. O minte fara ganduri, inseamna un suflet linistit. Dar oare nesom si ganduri in loc de minte ce inseamna?
Fumez … imi fumez gandurile … imi fumez poate chiar sufletul … las tigara in scrumiera si incerc sa adun cuvinte din litere … litere ce au inceput sa se stearga treptat de pe butoanele batranului meu notebook … sterse de timp … sterse de gandurile asternute in randuri … privesc un cer rosu … rosu-albastru de vara … o vara ce nu o mai vreau … cum nu mai vreau nici o toamna … poate o iarna … dar nici macar o iarna … pentru ca albul ei nu imi mai aduce albul de altadata … doar umbra unor amintiri …
Simt ca ma irosesc … incerc sa nu o fac … dar ma irosesc … poate nu am ales sa fie asa … dar aleg … uneori e mai bine sa nu mai faci nimic si sa il lasi pe Dumnezeu sa isi faca voia … sa o faca … caci eu cand m’am opus lui … a facut oricum ce a vrut … si da … are multa ironie si umor … de aceia rasul poate este singurul dar dumnezeiesc ce ne’a fost dat … zambetul este doar o inventie umana … care nu este nimic mai mult decat o masca … sub care ne ascundem … e usor sa daruiesti un zambet, mult mai greu sa spui ce simti cu adevarat … eu o fac … poate am facut’o prea mult … oare nu mai bine mascam totul cu un zambet … si … minteam frumos?!
Imi adun incet cioburile de suflet … un suflet intreg candva … azi … doar cioburi taioase dintr’un intreg la care incerc sa ii regasesc forma. O fac singur … incet si cu migala … dar parca nici un ciob nu isi mai are locul langa altul si puzzel’ul nu imi iasa … l’am sfaramat … parca in prea multe cioburi … pe care le’am sfaramat din nou si … din nou si din nou … pana cand … din fiecare ciob nu a mai ramas un ciob … si lumea ma intreaba azi: a meritat? Cu siguranta ca DA! Pentru ca cioburile lui au reconstruit altul … adaugand din el piese lipsa … ce acum formeaza un intreg din care fac parte. Si DA … pot trai cu al meu intr’o forma diforma, pentru ca deformitatea lui a contribuit la uniformitatea altuia …
Asa cum am mai scris candva … in randuri ce azi au luat forma unei carti …
… iar eu sunt … pentru ca nu am cazut niciodata in genunchi pentru nimic … si nici capul nu l’am plecat nici daca sabia a fost sa il taie … si nici nu am fugit nici daca puteam sa o fac … am lasat lacrimi sa imi curga cand au fost de curs … pana cand nu au mai curs … iar acum nu mai curg si nu vor mai curge vreodata … cum niciodata nu voi mai zambi … si poate nici nu voi mai rade … voi fi mereu EU … sau ce a mai ramas din acest EU … un om ce a inteles ca divinitatea nu da fara sa ia … la fel cum nu primeste fara sa oferi … iar pentru o clipa de fericire iti ia in schimb ani de tristete …
… pentru ca ceia ce oameni nu inteleg, este ca … fericirea nu este un dar pentru oameni, ci doar iluzie, iar suferinta le este data ca sa nu uite ca intre ei si divinitate … exista o diferenta … de la creator la creatie.
Poate ca viata mea s’a terminat inainte de vreme… ca o Karma ce trebuia sa o ard … si nu … nu regret … pentru ca daca altii au existat o viata exprimata in ani (cunoastere umana limitata de timp ca liniaritate constanta) mult mai multi decat ai mei, nu au trait nimic din ea, pentru ca existenta nu este tot una cu traitul! A exista doar ca sa irosesti nu este tot una cu a exista pentru a trai. Eu am ales mereu sa exist pentru a trai si nu am irosit pana acum nici macar o secunda din existenta mea, chiar daca uneori asa parea! Acum da … acum simt ca ma irosesc desi as putea inca poate sa ofer multe … dar … in aceasta existenta in care toti aleg sa iroseasca pentru a exista doar … cum as putea ca eu sa imi mai gasesc un loc? 
Ganduri doar … ganduri scrise nu din singuratatea fizica ce ma inconjoara … ci din cioburile unui suflet ce incearca azi sa isi gaseasca modelul de ieri macar …
Treceti peste ele … sau macar ignorati’le … sunt doar cuvinte … puse in randuri neliniare …
Am sa iti trimit un email pe adresa ce ai pus-o la contact. Ti-am mai scris candva demult, cand erai frumos si pur, nu ai raspuns atunci, dar poate o faci acum.
Daca nu o vei face nici acum e ok, eu te voi citi cu aceiasi placere desi imi pare rau ca citesc ceia ce ai scris azi. 
Viata ta nu s-a terminat si ca ai adus aminte de o Karma, chiar daca ai ars una ce credeai poate ca trebuie arsa sau ai simtit ca asa este, asta nu inseamna ca nu te puteai insela si dincolo de ea exista si o alta nuanta a existentei tale. 
Cu totii cred ca ne irosim la un moment dat sau altul, important este sa o facem macar pentru noi, daca pana la un punct am facut-o pentru altii. Oare acum nu este vremea sa o faci pentru tine? Fi si tu mai egoist ce naiba, sau macar invata sa fi ca altfel mereu se vor gasi oameni care sa profite.
Cand vrei sa scrii si scrii, o faci foarte bine, iar in urma randurilor tale mie imi rasar si raman in minte uneori intrebari, alteori raspunsuri
Si eu zic ca toti avem momente cand ne irosim, dar macar sa o facem, pentru noi asa cum spune mai sus V@nd@ 😉