Conform unei statistici, in Romania 80% din afacerile deschise in alimentatia publica dau faliment in cel mult 2 ani de la debutul lor. Nu este o realitate de ieri sau de azi, este o realitate constanta in toti cei aproape 30 de ani de la revolutie incoace si cumva se incadreaza in statistica mondiala, dar eu ma voi referi doar despre ce se intampla pe la noi.
De ce se intampla asta?
Nu sunt un mare fan al mancatului prin oras, insa mi’se intampla si de obicei aleg ceva ce acasa fie e mai greu de facut fie nu are rost sa te chinui. In ideea asta din cand in cand mai ies sa ma ung pe matze cu vreo shaorma de exemplu, o pizza, sau o cioba de burta … iar ce pot sa spun e ca daca azi ai gasit un loc unde ai un bun raport gust/calitate/cantitate/pret, daca te intorci nu dupa mult timp in acelasi loc, nu o sa mai gasesti nimic din ce stiai, prima schimbare de care iti dai seama e ca nu le’a ajuns doar ca au scazut din cantitate in vremea in care au bagat la pret, ci s’a dus dracu si gustul pentru ca, implicit, s’a dus dracu si calitatea. Si uite asa, este usor vizibil ca idiotii aia au mers pe idea aia tipic romaneasca, ca odata ce s’au invatat prostii sa vina le ei, or sa vina si dupa ce isi bat joc de produs pe motiv ca de acum, odata invatati or sa vina oricum, iar ei se si vad bogati peste noapte.
O alta parte proasta este ca nu sunt in stare sa vina cu nimic original, sau macar sa promoveze vreo idee originala, ci doar copiaza ce vad pe la altii fara a avea know-how’ul si fara a merge pe promovarea unui mic brand ce sa conteze in timp. Si daca cumva, acel mic brand prinde din greseala, ulterior in loc sa tina de el si sa ii dea si greutate in primul rand prin calitatea produselor in care sa investeasca si mai ales a oameniilor cu care unde sa formeze o echipa bine motivata ce sa o tina pe langa ei, incepe sa le dea ghes lacomia si primul gand pe care il au este sa se extinda, desi nu au nici cea mai mica notiune despre o afacere la alt nivel dincolo de dugheana de la care au plecat initial si bineinteles ca o administreaza tot ca atare, pierzand controlul calitatii produselor si batandu’si joc si de angajatii pe care ii schimba ca pe sosete, lucru vizibil ulterior in calitatea produselor.
As putea da si exemple, ca am destul de multe, dar nu vad la ce ar ajuta o nominalizare cand treaba asta este general valabila.
Daca citeste careva treaba asta inainte de a se apuca de o afacere de genul ar fi bine sa bage la cap ce am scris pe aici, nu de alta dar altfel cu siguranta ca in aia maxim 2 ani se vor numara in procentul ala de 80% faliment si e trist lucrul asta intr’o tara care nu se afla pe nici una din hartile culinare cunoscute, desi are multe sa ofere.
Pareri?
1. Romanul nu mananca in oras…daca mananca, vrea ieftin, bun, ireprosabil…
2. Daca ai mancare la baraca, te rup controalele si amenzile din cauza de flux, haccp, sanepid etc.
3.patronii si personalul.
4. Saracia
1. Incorect! Romanul in ultimi ani mananca tot mai mult prin oras, mai ales in orasele mari! Un banal exemplu este asta: daca acum cativa ani se mergea la munca cu pachetelui de acasa, azi multi mananca „in oras” a’la’card sau macar meniul zilei. Pe langa asta, daca ai fost atent, exemplele mele de mancare sunt absolut banale si pentru prostime, nu am discutat despre cine stie ce fonfleuri. Daca o shaorma decenta nu poti sa faci, un cacat de pizza, sau o ciorba de burta decenta ca gust si pret, eu zic sa te duci sa te apuci de olarit!
2. Un mic adevar este si aici, insa, in ultimi ani lucurile merg inspre ceva mai bine! Daca respecti un minim de cerinte, nu isi mai bat capul cu tine.
3. Aici e cea mai nevralgica problema!
4. E un adevar si aici, dar ne cam bate la curul gol primul punct.
Cauza este mult mai simplă (nu dau explicații):
Două-zeci… două-zeci !…
Pai frumos iti mai sade?! Lasi tovarasi in benza?
e greu de facut fata francizelor din zona asta – nu ii poti bate la costuri .. la fel e si in turism, daca nu esti francizat .. e valabil si la noi si in vest .. corporatiile halesc tot .. ironia este ca supravietuiesc doar firmele de catering, care asigura nutretul la corporatii .. daca platesti legal toate taxele, nu evazionezi nimic, respecti toate normele, e foarte greu sa iesi pe castig .. afacerile mici de tot, de familie, pot sta pe linia de plutire, dar cam atat .. dar nu stiu de ce ne plangem – daca avem burgeri, bulane de pui ,pizza , shaorma, e rezolvata problema mancatului in oras pentru tfl-isti .. poate gresesc, dar ma uit si eu in jur, si asa pare .. cu bautura e alta poveste ..
Dap, bine semnalata inca una din probleme! Daca pe dincolo o covrigarie e o afacere de familie, la noi is doi patroni, care nu au nici o treaba cu aluatul dar de a doua zi de cand se aseaza la coada tefelistii se gandesc sa o extinda. La fel e si cu micile restaurante, pensiuni, cantine … si ce or mai fi, care ar trebui sa fie vazute ca niste afaceri de familie si asa sa ramana.
Ziceai ca dupa ce platesti taxe nu te alegi cu mai nimic. Daca nu stii ce dracu faci, este posibil pentru ca fie si daca discutam doar de TVA acesta este redus in zona asta. De asemenea, poti aplicat adaosuri si de 300% si tot esti de bun simt or para preturile, daca te zbati un pic sa obti si tu unele la materie prima.
Daca te pui cu francinzatele si intri pe zona lor de clienti, ti’o iei grav, foarte grav. Nise exista destule, chiar si pe la noi, amu tu planul trebuie sa il ai bine facut si sa stii de la bun inceput ce clienti incerci sa targetezi.
Daca stau bine si ma gandesc, desi n’am avut de’a face cu domeniul asta, dar facand mai bine de 20 de ani diverse afaceri, cred ca as putea scrie un intreg ghid in domeniul asta.