Ignatul la romani – traditii care nu trebuie sa moara

Astăzi este Sfântul Ignat, zi cu tradiție la români care implică tăierea porcului printr’un ritual de sacrificare transmis din moși-strămoși, chiar dacă pe ici-colo s’au mai pierdut din tradiții, multe dintre această au rămas și se păstrează, sacrificarea porcului find pentru mulți români și o garanție că au ce să pună pe masă în lunile de iarnă care urmează.

Ignat în credința creștin ortodoxă

Cuvântul „Ignat” are rădăcini în termenul latin „Ignis”, semnificând foc. În trecut, această zi reprezenta una dintre cele mai importante sărbători solare. In credința creștin ortodoxă, ziua Sfântului Ignat coincide cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, însă nu există o conexiune directă între această zi și tradiția specifică a Sfântului Mucenic Ignatie, cu toate ca in popor sarbatoarea este cunoscuta ca Ignatul Porcilor.

Tăierea porcului este singură activitate permisă în ziua Sfântului Ignat

Este interzisă prestarea altor munci cum ar fi spălatul, cusutul sau măturatul casei. Conform obiceiului, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor și nici nu poate depăși apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumina, întrucât numai lumina poate ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice. Întreg ritualul de sărbătoare amintește de jertfele de animale, practicate de popoarele vechi, în perioada de trecere de la un an la altul sau chiar de la un anotimp la altul.

Sărbătoarea de Ignat este echivalentul anului ce tocmai se încheie, iar o nouă viață se naște, viața noului an. Din bătrâni este o vorbă conform căreia: “În noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi tăiați ori nu”.

Acest obicei, de tăierea porcilor, nu poate fi început înainte de ivirea zorilor, dar nici nu poate depăși apusul soarelui

Înainte de această sărbătoare de Ignat, oamenii pregătesc cuțitele, le ascut bine, butelia cu gaz și paie pentru pârlit. Gospodinele nu uită nici de vasele în care se va pune carnea de porc, slănina și șoricul. Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la Biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului.

Desi toata familia participa la taierea porcului, acesta find si un prilej pentru a se aduna impreuna, in mod traditional femeia era cea care se ocupa de transarea carnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cutitul asupra porcului sacrificat, zicand: „Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.

În credința vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului

În vremea dacilor, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstițiul de iarnă. Mai mult, locul ales pentru tăierea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tamaiat și stropit cu apă sfințită, pentru a îndepărta duhurile necurate.  Această tradiție se regasteste și printre obiceiurile Romei antice, unde acest sacrificiu era dedicat zeului Saturn și se desfășura în timpul Saturnaliilor, între 17 și 30 decembrie. Porcul era considerat simbolul acestei divinități.

La români tradiția s’a transmis cu simbolistica creștină

Ritualul de purificare a locului unde urmă să fie sacrificat porcul din înlocuit cu unul după sacrificarea porcului, prin care românii îi mulțumesc lui Dumnezeu printr’o rugăciune. După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina casei pregăteşte o masă, numită tradiţional „pomana porcului”, pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Astfel, într-un ceaun mare, se prăjeşte carne din porcul proaspăt sacrificat, tăiată din toate părţile porcului: muşchi, ficat, slănină, coastă. Odată cu friptura, gospodina face şi o mămăligă mare, cât să ajungă pentru toţi mesenii şi, în mijlocul mesei, pune şi un castron cu murături. Dupa o rugaciune de binecuvantare, de obicei, masa se aşează în curte, în faţa casei, se mănâncă în picioare şi se bea ţuică fiartă.

Din restul cărnii se prepară produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: cârnaţi, piftie, tobă, caltaboşi, sarmale, friptură. Totodată, o parte se conservă pentru a fi consumată peste an.

Legenda Sfântului Ignat

Conform legendei, se spună că odată, demult, trăia un bărbat pe nume Ignat. El a vrut să taie porcul într-un an, dar, din greșeală, a dat cu securea în capul tatălui, iar acesta a murit pe loc. L-a îngropat, i-a făcut pomeni, dar de necaz, Ignat a plecat în lume. În drumul său s-a întâlnit cu un preot căruia i-a spus de păcatul său, iar preotul i-a spus să facă o luntre cu care să treacă oamenii peste un râu, fără să le ceară nimic la schimb. Preotul i-a mai cerut și să îngroape într-un loc un tăciune și să aștepte până când de acolo va răsări o tufă.

Ignat l-a ascultat pe preot, a făcut luntrea, a pus tăciunele în pământ și s-a însurat. Acesta s-a adăpostit cu soția sa într-o casă nu foarte departe de râu. După mai mulți ani, într-o noapte, Ignat aude strigăte de ajutor de pe malul celălalt, se urcă repede în luntre și trece apa. Însă, acolo nu găsește pe nimeni și se întoarce acasă. După puțin timp aude din nou strigăte, se grăbește să treacă râul, iar de data asta găsește acolo doi bătrâni pe care îi aduce acasă. Le spune și lor povestea lui și își recunoaște păcatele. Cei doi bătrâni erau, de fapt, Dumnezeu și Sfântul Petru, care îl ascultă pe Ignat, dar nu zic nimic. Se uită în jur și văd sărăcia mare în care trăiau Ignat, copiii și soția sa.

Copiii plângeau de foame, iar mama lor îi păcălea că le-a pus ceva la copt pe sobă, sub un ștergar. Însă, când unul dintre bătrâni întreabă ce a pus la copt, femeia recunoaște că nu au de nici unele de mâncare. Bătrânul îi spune să ridice ștergarul pus pe sobă, iar acolo femeia găsește o pâine mare și proaspătă. În același timp, pe masă s-au aprins singure două lumânări, iar Ignat își dă seama pe cine are cu adevărat în fața lui. Dumnezeu i-a spus lui Ignat să îl urmeze și să nu își facă griji pentru că familia lui va fi ajutată. Ignat a acceptat să plece împreună, iar când au ieșit din casă au trecut pe lângă locul în care a fost îngropat tăciunele. În acel loc crescuse o tufă înverzită. Acesta a fost semnul care i-a spus lui Ignat că păcatul său i-a fost iertat.

În unele părți din țară se practică încălecatul porcului, acest obicei îl găsim descris și de Ion Creangă în Amintiri din Copilărie

La Crăciun, când tăia tata porcul și-l pârlea, și-l opărea, și-l învelea iute cu paie, de-l înnădușa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei, știind că mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe, s-o umflu și s-o zurăiesc după ce s-a usca; ș-apoi vai de urechile mamei, până ce nu mi-o spărgea de cap!

fragment  „Amintiri din Copilarie”.

Alte tradiții populare de Ignat:

• O bucată din untură de porc negru era dusă la biserica de Bobotează, pentru a fi sfințită. Cu această se ungeau cei care aveau dureri de picioare ori junghiuri.
• Sângele porcului, amestecat cu mei și lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afumă pe copiii care se speriau sau aveau guturai.
• Cu părul de porc se afumau copii atunci când erau deochiati.
• Tudor Pamfile, scriitor român menționează că: „Prin unele părți se crede că dacă se da copiilor cari se scapă, noaptea în pat cu udul, să mănânce coadă porcului și vor scapă de această slăbiciune”.
• Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, această era semn că stăpânul va avea noroc de mulți bani.
• Nu este permis nimănui să compatimeasca porcul pentru a nu îl supără pe Dumnezeu pentru dar.
• Gospodării cred că pot cunoaște dacă în viitor nevestele lor vor naște fete ori băieți, după cum se arată o bucată de carne așezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, această era semn că stăpânul va avea noroc de mulți bani.
• Splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subțire, arată că va fi iarnă săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat.
• Înainte cu o seară, trebuie ascuțite cuțitele și se spune că în această noapte porcii visează dacă vor fi sau nu tăiați.
• Se spune că în focul pregătit pentru porc trebuie aruncate ramuri de iasomie, ca să dea șoriciului o aromă bună.
• Mai este și tradiția în care după ce este gata de pârlit, pe porc se așează o pătură pe care sunt puși apoi copiii mici. În acest fel, ei vor avea noroc, iar porcul va fi consumat cu veselie.
• Pomana porcului este primul preparat care se face după tăierea aimalului. O servesc cei care au ajutat sau asistat la sacrificiul animalului și este mereu pregătită de femei. În unele zone, există obiceiul să se dea de pomană din aceste bucate gătite pentru cei nevoiași. Alții sfințesc carnea gătită la biserică.
• În unele zone, se spune că pe tot parcursul zilei de Ignat oamenii trebuie să poarte metal: inele, cercei, monede sau orice obiect încărcat cu energie care să țină la distanță duhurile ostile.
• Când porcul e gata, primul care se aduce în casă este căpățâna, iar râtul trebuie să fie înainte, ca lucrurile să meargă bine în gospodărie.

Așadar cu atâtea tradiții și obiceiuri, tăiatul porcului de Ignat este o tradiție la români care ar trebui să rămână așa cum este.

Citeste si: 

• Originea și istoricul cuvântului “LER” din colindele românești
• Tradiții și obiceiuri de Crăciun la români și în restul lumii
• Traditii si superstitii in Ajunul Craciunului
• La colindete si nu la colindat – traditii adevarate de Craciun
• Totul despre Craciun, crestinism si paganism
• Pitaraii de la Jiet
• Originea colindului „O, brad frumos”, cel mai răspândit colind de Crăciun
• Bradul de Crăciun – obiceiuri, superstiții și tradiția ancestrală a Butucului de Crăciun la român