Lacrimi la poarta minei

Stimati mei cititori, nu v-as dori sa stati la poarta unei mine si sa asteptati sa vedeti daca printre cei sfartecati in maruntaiele pamantului se afla si tatal, fratele, sotul … sau orice alta ruda sau prieten! Sunt ore lungi de agonie … in care nu stie nimeni nimic … tu stai si ingheti langa poarta minei si te rogi la Dumnezeu printre lacrimi ca printre cei morti sa nu se numere si cei dragi.

Vuieste media despre explozia de la mina Petrila, mina la care am lucrat si eu, chiar in zona in care am lucrat eu si unde trebuia sa lucreze astazi si cineva apropiat din familie, doar o minune a facut sa nu mearga astazi la munca, fiind in foaie de boala … ptr ca daca mergea, probabil ca si eu eram acum la poarta minei …

Postul acesta se adreseaza in special celor care inca ii condamna pe acesti oameni si i-as mai ruga sa se gandeasca odata!

Condoleante pentru cele 12 familii care au pierdut astazi pe cineva drag, Valea-Jiului este (ptr a cata oara?!?!!?!) in doliu! Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!