Cum procedam oare in clipa in care simtim ca sufletul pe care il purtam in piept nu il mai vrem, un suflet de care nu mai avem nevoie???
Un suflet cel port si eu astazi, in orele tarzii ale serii pe care o petrec alaturi de cativa prieteni dragi si totusi imi doresc atat …. sa fiu … sa stau aici in fata tuturor departe de sufletul meu! 
EL sufletul meu … ma omoara incet, incet si ma stinge cu fiecare clipa ce trece si nu se mai intoarce, nu se mai poate schimba, nu mai poate fi regasita acea clipa in nimic din ceea ce fac … ce vreau sa construiesc de azi mai departe!
Si atunci ce si cum sa mai pot traii asa? Cu un suflet ce nu imi e suflet?! As vrea sa zic, sa-ti spun tie celui de langa mine … ia-l TU, ti-l daruiesc TIE … de mine e strain si azi, a fost si ieri. Maine ce va fi el ce imi este suflet…. de unde sa mai stiu eu daca il vreau sau nu? … Tot ce stiu acum este ca mi-as dori sa traiesc in continuare … fara suflet!
Diana.
Ai mare dreptate Diana. Sufletul poate fi o mare povara de cele mai multe ori. Si cred ca povara cea mai mare si mai dureroasa e ca, nu vom putea gasi echilibrul interior care sa ne ofere linistea si implinirea la care tanjim atat de mult, inca de cand ne stim. Noi suntem constienti de asta, cei care ne simtim straini in propriul corp, ne simtim straini in propriul univers, in mediul inconjurator.. suntem zbuciumati sufleteste, si ducem o lupta continua cu noi constant si cu cei din jur..
Si nu singuratatea ne creaza zbuciumul asta sufletesc, ci mai degraba greselile pe care le-am facut intr-un trecut, greseli inevitabile, ce tin de hazard, soarta, destin, astre..whatever..
Greseli ce nu se mai pot repara si produc traume atat la nivel psihic cat si sufletesc. Si cu atat mai mare e tortura, cu cat atingi implinirea, si din cauza unor „scaieti” de suflet nu o poti trai, simti..
Trist..
Cine ne citeste, ar spune ca „noi” (cine mai suntem si noi?!), nu facem decat sa ne plangem de mila..sa ne victimizam..ca avem ceva „probleme”..
Multi „realisti” tind sa creada asta..din pacate..
O zi frumoasa!
Shadow of the Angel, exact la asta ma gandeam. :))
n-am o problema cu faptul ca va plangeti de mila, stiu din proprie experienta ca ajuta mult pentru usurarea sufletului. problema pe care o vad este ca din ce citesc aici nu faceti niciunul nimic pentru a schimba in bine viata voastra. si atunci ce rost mai are sa va plangeti de mila iar si iar si iar? nu rezolvati nimic.
stiu ca sunt dur dar incerc sa provoc o gandire pozitiva. daca nu incerci sa schimbi ceva nu are cum sa-ti fie mai bine.
Victor, sunt perfect de acord cu tine … pot doar sa spun ca eu unul … am invatat sa acord „clementa” celor mai slabi ca mine … si mai ales celor pe care ii (i)ubesc dincolo de mine! Am facut greseala candva … sa cred ca toti sunt ca mine cum si tu azi crezi asta … pana am ajuns sa trag pe propria piele ca era poate mai bine sa las oameni sa planga cand isi au de plans jalea … pastrand speranta ca atunci cand vor termina sa faca asta, vor avea puterea sa nu o mai faca si in sfarsit vor alege sa faca ceva pentru ei in afara de a se plange. Daca as fi fost atat de intelept atunci, poate azi … poate azi …
Cu toate ca recunosc … azi … ca prin randurile ce le scriu acum … luptatorul din mine care stie doar 2 variante: ORI, ORI … ma injura acum … pentru ca le scriu … pot doar sa mai spun ca: AM INVATAT SA LAS OAMENI SLABI SA DEVINA PUTERNICI DACA ASTA VOR SA DEVINA! Nu sa ii mai invat eu sa fie … pentru ca daca fac eu asta … poate de frica unui final in care voi ajunge doar prada a lor, abandonat in desertul ce candva imi era EDEN, doar pentru a le darui lor EDEN’ul meu, poate atunci cand isi vor aduce aminte si de mine … ma vor (i)ubi si aprecia asa cum azi nu inteleg sau nu mai au putere sa o faca.
Jelit’ul nu este rau … poate chiar esenta prin care un suflet isi lasa durerea sa iasa … cat dureaza?! Eh … aici trebuie sa fim intelepti si sa lasam pe fiecare sa decida … fara a ii judeca ca isi plang mai mult de mila decat noi! Pana la urma, atata vreme cred ca este o dovada de putere si asta … chiar daca nu o intelegeam deloc asa, candva … dar daca in jelitul lor … isi aduc aminte de vine ce le au, greseli ce le’au facut … si pentru ele jelesc … exista sansa … ca atunci cand renasc din lacrimile lor … sa nu le mai repete! Pentru mine si pentru tine sunt convins ca timpul este ceva flexibil, iar acum inseamna ACUM … pentru altii … ACUM … poate inseamna o alta inflexiune … cu rezonante mai largi in trecerea prin el
Ingerasul meu drag: cuvintele tale sunt superbe si iti multumesc pentru ele! Pe Diana o ajuti in aceste momente grele foarte mult cu ele, dar o las pe ea sa iti raspunda atunci cand va simti sau va avea posibilitatea sa o faca.
Victor: fiecare comentariu al tau completeaza poate intregul din care profanul lipseste … tineretea ta de azi … este tineretea mea de ieri … ai grija de ea! 😉
Bine ai venit Diana, in clubul nebunilor de suflet!
Curios este ca o avea in el, nu stiu de ce „dracu” cum ii place lui sa spuna, a ajuns la ea, doar dupa ce crucea i-a devenit CALVAR, dar poate ca avea nevoie de unul sa o poata spune. 😛 Na ca acum mi-am aprins paie in cap 
Ei hai, lasa umbra, imbraca-ti camasa de inger si inger sa ii fi, nu fi rea! 
Poate ca imi e dor de voi frumosi, de ce vreti ca azi sa fiti ce nu sunteti defapt? Doar pentru ca doare? Eh, doare asa este, si e bine sa doara, caci altfel nu ati avea masura lipesei de durere! 😛
Cam tarziu spun si eu asta, dar, in ultima vreme reusesc tot mai greu sa imi gasesc timp liber.
Ce ai scris tu este foarte frumos si profund, ma recunosc in multe din randurile tale, eu cea de acum aproape 10 ani. Nu stiu prin ce treci tu acum, insa simt o mare suferinta dincolo de randuri, poate ca intr-o zi vei avea curajul si puterea sa ne destainui, nu pentru ca am fi noi cei curiosi, ci pentru ca poate ascultandu-ti urletul asa cum spunea Mugur (Demonul nostru drag), poate ca iti povestim si noi de ce urlam candva iar azi, nu o mai facem nu pentru ca suntem slabi, ci pentru ca (asa cum tot el spunea 😛 ) am jelit pana in ziua cand am aflat ca, jalea nu ne mai ajuta ci noi insine suntem singuri care putem schimba ceva, indrepta ceva! Victor a spus bine ce a spus, Mugur a pus in randurile lui esenta unei intelepciuni ce o stiam de ieri, dar imi plec capul azi in fata ei
Shadow of the Angel: renunta la acel Shadow pentru ca nu te defineste! 😛 Nu sti nici acum al cui Angel esti, desi noi stim toti!
Rea am fost poate eu, cu voi toti, iertati-ma de a fost asa!
O my god, mai bine ma opresc, dar nu inainte de a va multumii, ca in durerea voastra nu fugiti de noi cei care ii stim gustul si poate azi va putem ajuta sa uitati de ea!
Buna dimineata de la mine, probabil buna seara la voi!
Ramona.
Buna Ramona. Eu cu siguranta nu iti voi spune ca ai fost rea..! :_)
Imi voi imbraca camasuta mea alba, insa mai zabovesc un timp in conul meu de umbra.E mai bine asa. Trust me.
Take care of you..!
Victor, aparentele inseala de cele mai multe ori. Nu consider ca cineva isi plange de mila, o privire de ansamblu asta iti spune cu siguranta, dar din punctul meu de vedere, exprimarea mea, si a altor persoane prin scris, nu evidentiaza decat un limbaj al sufletelor. De la stari de bucurie, la stari de tristete, si tot asa..o paleta bogata de culori si pasteluri ale sufletului nostru. Asta nu inseamna ca nu facem nimic in acest sens..si doar ne multumim sa scriem.
Sunt oameni care scriu frumos, dar deopotriva sa nu transmita ceea ce au in suflet, asa ca eu prefer sa citesc si sa scriu, despre ceea ce traiesc si simt, decat sa transmit un zambet si in momentul in care scriu acele randuri sa am lacrimi in ochi.
Bine, ne facem si mea culpa ca nu am scris mai nimic pe vremea cand traiam ‘un vis alb’, dar nu ma certa pe mine pentru asta.
:_)
Buna va spun tuturor!Bine v-am gasit suflete..in orice stadiu sunteti voi astazi,sau v-ati aflat ieri…Eu una spun asta,nu pt ca ma simt „incoltita”,ci doar din simplul fapt ca in ceas tarziu din noapte scriu si atat!Nu ma plang si nici nu vreau sa se creada ca eu ma aflu aici datorita lipsei unui psiholog sau al unui duhovnic…pentru a ma plange si a-mi plange de mila!Sunt aici si atat,maine poate am sa ma retrag si …locul meu v-a fi in alta parte.Oricum urletul sufletului meu se aude si intelege doar de cine vreau si cand vreau eu!Prin urmare…multa pace!
nu am certat pe nimeni pentru nimic, departe de mine gandul asta. poate sunt cam direct in exprimare dar nu am avut in intentie sa acuz pe nimeni, de aceea imi cer scuze daca am ofensat. sunt de parere ca fiecare isi duce crucea si de aceea fiecare e liber sa ia deciziile pe care le doreste cu viata lui. n-am urmarit decat sa-mi spun parerea si atat.
in ceea ce priveste tineretea mea, cum ii spui tu, demonule…ma marginesc sa spun ca zilnic vad copii cu ani mai multi ca mine, copii care se supara pe viata asa cum copiii se supara atunci cand nu stiu sa se joace frumos.
Uneori e mai bine sa stam in coltul nostru de umbra cand inca nu avem directie, chiar daca stiim in interiorul nostru ca invariabil este doar una!
Nu conteaza cand scrii, conteaza sa o faci, caci daca ai trait un vis alb cum ii spui tu, cu siguranta ca din el ai cules amintiri frumoase, ce astazi impartasindu-le, iti vor reaprinde speranta pentru ca au existat si vor exista mereu in sufletul tau. Ai grija de tine si tu si cand vine vremea sa iesi din umbra, fa-o fara ezitare, pentru ca acum poate stii mai bine ca niciodata. 😉 Noapte buna si ai grija de tine si demonul asta rebel 
@Diana:bine ai venit!
Nu trebuie sa te lasi influentata de nimeni si nimic atunci cand trebuie sau iti doresti sa scrii ceia ce simti in interiorul tau.Este o dovada de curaj,ca spui ceeea ce te doare,mai ales atunci cand te doare,fara a iti fi teama ca esti judecata pentru asta.Eu nu consider ca a ne plange uneori,chiar de propria mila este ceva rau,cum nu considera nici altii,important este doar ca sa si facem ceva in acelasi timp,nu doar sa ne plangem asa cum cred ca incerca sa spuna Victor.Deci,te asteptam cu noi scrieri,nu te gandi la nimic doar scrie.
@Ramona:long time no see girl! 😛 I hope,you are ok there!Take care of you,miss you much!!!
@Shadow of the Angel:sunt sigura ca intr-o zi,ai sa iti aduci aminte cum este sa fi ingeras si mai ales langa cine ai fost asa. 😉 Fi puternica si nu te lasa orbita de durere,deznadejde,frica,tristete.In tine sunt cele mai bune si frumoase parti,nu cele mai rele!Toti gresim,toti ne speriem,asa e in viata asta.Be strong little girl!;)
@Victor:cum spunea Demon-ul,tu esti partea profanului,ce lipseste unei discutii complexe.Nu te feri sa spui lucuruilor pe nume,caci asa se nasc discutiile cele mai interesante.
@Demon:cu tine nu vorbesc! 😛
BIne te-am gasit Tina!Din fericire sunt si am fost mereu un copil razvratit
…care in incapatanarea sa a facut mereu lucrurile doar asa cum a considerat ca este ok pt el!Ca procedez bine ori,nu nici nu vreau sa stiu…Influentele interioare,exterioare?!Le las sa le trateze si dezvolte ceilalti:P