Povestea unei seri tarzii de toamna

Nu vreau sa scriu nimic … mi s’a terminat de ceva vreme cerneala din calimara ce imi era suflet … dar parca … dracu sa il ia de condei al degetelor … tresare cand altii incearca sa scrie iau eu incerc sa ii ascult. Ok … am zis ca nu am sa mai scriu niciodata si nu o fac nici acum …. Poate doar cuvinte fara logica si sens … dar linie, neliniara a unui timp ce nu este oricum constanta a sa. In minte imi umbla multe ganduri … multe dincolo de cuvintele ce imi sunt mute intr’un interior ce arde … dar ii privesc pe oameni ce ma inconjoara … oameni cu mult suflet ce incearca sa imi imparta din el … amintiri ale copilariei lor … joc al ceia ce sunt azi, refuzand sa nu mai fie maine. Si ei rad … rad pur si simplu … incerc si eu dar oare rasul mai este al meu … un ras ce nu mai este al copilariei de care imi este dor ca s’a terminat ieri inainte sa inceapa azi.

Eu si cu Diana … stam fata in fata … poate suntem singuri ce poarta azi in suflet o suferinta … fara a se vaita … cum ar zice “altii” … zambim si impartasim tacit ce avem … acolo undeva ascuns … aceea suferinta ce poate ne face azi unici in cercul ce ne inconjoara. Ii multumesc Dianei ca imi asculta urletul din gand … caci si eu il au pe al ei … chiar daca il tine pentru ea, dar poate mai tarziu il va pune in randuri si il va impartasi. Zambeste acum si are un zambet frumos … este o femeie foarte frumoasa … desi stralucirea ii lipseste si eu o inteleg. Ii multumesc ca azi ne’a adus aproape … pe toti … ca suntem toti aici … gandim poate fiecare in sine … ceva … dar prezenti … in acelasi timp aici. Ca sa il citez pe Adrian …

cel mai greu este sa traiesti in doua lumii, incercand sa nu lipsesti din nici una

… conteaza pana la urma cred ca cea in care poti oferi macar un zambet, chiar daca este una interioara …

Ok … da’l dracului de condei … nu spun nimic … il las sa cada acum … caci altii au cerneala sa scrie ce eu incerc sa mazgalesc doar …

ice4you®

Sunt un scrijelitor independent pe peretii internetului si jurnalist 2.0 nemiluit inca de prin 2005, cand inca nimeni nu avea habar cu ce se mananca, cum nici eu nu prea intelegeam atunci mare lucru despre fenomenul asta! Scriu si aici, mai scriu si prin alte locuri, in timp adunand mii de articole, advertoriale, analize ... din toate cate nimic, scrisul find una din pasiunile mele. Bun venit in IceWorld, blog de opinie si polemica libera!

You may also like...

2 Responses

  1. Shadow of the Angel says:

    :_)

  2. demon says:

    Sarut’mana, vis alb! 😛