Dorurile uneori te duc in locuri unde cauti macar gustul unei cafele ce poarta parfumuri de amintire … te urci in masina, lasi totul in urma si … te duci sa bei o cafea. 
Drumul te poarta prin locuri de care iti aduci aminte cu un zambet pe buze, apesi acceleratia si mai jos … dai muzica mai tare … si alergi inspre locul unde iti vei oferi cateva minute de liniste, in compania unei cesti de cafea neagra in fundul careia speri sa vezi ceva ce sa iti aline dorurile. O fumezi cu inghitituri mici si mai bei o tigara cu ea, ajungand repede la concluzia ca diferenta dintre o cafea proasta si una buna o faci atunci cand nu ii amesteci amarul natural cu nimic sintetic ce ar putea sa te minta ca este buna. Si nu … nu era nici pe departe cea mai buna cafea pe care am baut’o … dar culmea … a fost una dintre cele mai dulci, avand in ea amintiri ale unor momente pe care mi le’am oferit fara a tine cont decat de ceia ce imi doream si simteam ca vreau sa traiesc … ATUNCI!
A venit vara … o vara verde … cu straluciri de chihlimbar … si miros de cafea proaspata adunata din amintiri, nu doar apa si cafea …