Povesti de iarna

Ideea a pornit acum cateva zile de la un comentariu al lui Sorin care propunea sa incercam sa scriem fiecare pe aici o mica poveste a Craciunului de altadata ca doar si noi am fost odata copii. O sa incerc amu sa sintetizez si eu una mai amuzanta.

No cu asta mica introducere facuta sa ii dam drumul …

Craciunul lu’al mic al lu’Viorel cand no mai fost inger

Mai fratilor, prin ’86 se pusese inca din noiembrie de o iarna frumoasa si bogata ca in povesti. Eu cu varul meu Dorin, pe care il bagam mereu in toate belele pamantului, ca sa tragem dupa aia amandoi , asteptam cu nerabdare sa vina sarbatorile de iarna cand tata impreuna cu cativa unchii si prieteni de ai lor ne luau la colindat cu Craii.

Facusem noi pregatiri inainte, stiam textele pe de rost, aveam si costume si tot ce trebuie, asteptam numa sa vina odata seara aia minunata de Craciun cand sa plecam toata noaptea la colindat. Cu vreo saptamana inainte, dracul al mic ce zace in mine batu ingerul si m’a prins tata la fumat cu tot cu varul meu Dorin, iara dupa ce mangaiat de cateva ori in viteza peste ceafa si pe mine si pe varu Dorin si ne’o judecat ca pe caini impreuna cu unchiul meu a venit si verdictul:

Anul asta, nu pupati colinda, o sa stati inchisi in casa, fiecare la el acasa!

Jale mare o fost, am fi preferat o chelfaneala fara numar, fie si doua zile la rand numa sa nu ne pedepseasca asa aspru si mai ales ca in locul nostru sa nu il ia pe al lu’Tiptzer si fratele lui, ai mai mari dusmani ai nostri de pe strada. Stiau ca ne doare crunt si au zis sa ne presare si sare pe rana a doua zi cand i’am vazut pe aia doi la repetitii in locul nostru imbracati cu frumoasele noastre aripi. Sughitam, ne rugam si imploram pentru iertare da nu fost loc de intors si iote asa, o venit si frumoasa seara de Craciun, cand ne’am trezit singuri, inchisi fiecare la el in casa care era un duplex despartiti fiind insa de un zid. Nu aveam pofta de nimic, plangeam cu lacrimi amare si eu da mai ales varu, cu care mai schimbam cate o vorba pe la geam printre sughituri. Am stat eu ce am stat, am lacrimat eu ce am lacrimat, pana tot dracusorul din mine nu imi da pace si il strig pe varu la geam …

• Dorine …

• Da varu …

• Amu nu om sta noi sa plangem aici toata noaptea, hai frate sa merem si noi la colinda ca nu o fi foc. Luam de prin brazi niste betele, ne legam cu ele, facem o stea dintr’un bat si tot ceva tot de prin brad si daca nu merem cu Craii, hai sa merem noi doi cu Steaua!

• Varu eu nu ma bag ca ma omoara tata si nici tie nu ti’o fi bine de ne prind!!

• Taci ma Dorine, de une’ sa stie ei ce facem noi ca de venit vin numa pe dimineata. Mama si matusa is la facut mancaruri la ai batrani, merem asa pret de cateva case acolo, colindam si noi fain frumos si dupa aia venim acasa cu ceva bani in buzunare si ne culcam linistiti!

• Varu, mie mi frica, eu nu ma bag!

• Ba Dorine, da cartile alea de joc cu animale de le’am vazut noi acum vreo saptamana si ne’am facut plan ca ni’le luam iti plac?

• Pai da, da acuma ca nu am mai mers la colinda de unde bani?

• Pai eu ce zic aici … hai sa merem numa cateva case, facem bani sa ne luam cartile alea de joc si venim acasa!

• Varu nu stiu ce sa zic, daca ne prind?

• Taci ma odata si hai, baga mare pe la brad, ia de pe acolo ceva betele, gateste’te, sarim pe geam si plecam la colinda …

Cu har, cu mar, ca de obicei o cedat varu mai ales momit cu cartile alea de joc ce ni’le tot doream noi. Ne’am pregatit noi cum am putut mai bine, am facut si o amarata de stea din ce am avut, am repetat Steaua de vreo doua ori…

Steaua sus rasare/Ca o taina mare/Steaua straluceste si lumi vesteste …

… si am purces la colinda cu mare bagare de seama sa nu dam peste dracii aia de Tiptzer costumati in locul nostru in ingeri. Am batut la prima poarta, ne’or deschis oameni bucurosi ca vin Craii, cand or dat cu ochii de noi (ca ne stia tot catunul ca pe niste cai breji, mai ales pe mine ) in alt echipament si cu alt text or belit ochii mari si ne’or luat la intrebari. Am incercat noi sa banguim ceva, da nu am apucat prea multe ca la poarta se infintasera Tiptzerii dracului care cand or dat cu ochii de noi, s’or dus tinta sa il cheme pe tata si unchiu sa ne vada in toata splendoarea. Am fugit noi acasa cand ne’or tinut picioarele, da nu prea ne’o fost de folos ca taman cand ne urcam pe pervazul de la geam sa sarim in casa, tata si unchiul meu cei iuti de picioare numai bine luau coltul ulitei si or dat cu ochii de noi. Ne’au umflat bine in seara aia de daruri care mai de care mai frumoase printre care s’a numarat si o jordita (nuea) de alun cu care am primit fara numar, in vremea in care il auzeam prin perete si pe varu’Dorin care isi primea plata cu varf si indesat. Noroc am avut cu mama si martusi’mea care au ajuns intre timp acasa si ne’au scos din ghearele lor, ca altfel tare imi e ca erau in stare sa lase balta Craii ca sa ne bucure pe noi.

A doua zi dimineata sub brad a venit totusi Mos Craciun, unde pe langa cele cateva portocale si o ciocolata cu alune, am gasit si mult doritele carti de joc cu animale!

Va doresc sa aveti un Craciun luminat alaturi de cei dragi voua si in continuare pe la comentarii astept si povestile voastre cu amintiri ale iernilor de altadata cand parca conta mai mult sa daruiesti decat sa primesti, iarna nu era o apocalipsa iar zapada mai degraba o binecuvantare decat un blestem.

Sarbatori linistite dragii mei si in dar va las aici o colinda veche, cantata live de fratele meu, popa Radu …