Satul de prostie

M’am saturat de oameni mici si prosti … dar din pacate sunt ca palamida … umplu pamantul asta incet si sigur! Nu sunt eu neaparat ala desteptul care le stie pe toate … expert in ale vietii … (prima dovada de prostie asta ar fi, ca de obicei aia mici si prosti, se cred mari si destepti) … dar din cand in cand parca imi mai folosesc neuronii astia si pentru altceva in afara de a respira ca o planta aeroba. Din pacate cu greu mai gasesti parteneri de discutii, care sa nu se rezume la ce a facut Steaua lui Becalii in campionat, ce manea a mai scos vreun colorat infundat la nas, ce masina si’a mai luat cu banii din credite … sau ce cui a mai batut in buncarul ala unde oricum isi petrece cam toata viata, pentru a face ceva din el, desi in esenta tot buncar comunist ramane, iar el sclavul unei societati de consum, ce alearga dupa iluzii. Unde dracu s’au ascuns … sau mai bine zis … disparut … oamenii cu care altadata puteam purta o conversatie din care poate ne alegeam cu ceva, sau macar nu ne mancam inutil timpul unul altuia, nu stiu … dar cert este … ca daca odata existau si asemenea oameni, acum sunt si ei ratacitii saracii in marea de prostie ce ne inconjoara si sufoca.

Norocul meu este ca … din cand in cand … si cand cred ca am ce spune (ca de zis, toata lumea are cate ceva) … inca mai gasesc asemenea oameni … pana in ziua cand disparand si ei, o sa am doua variante:

– devin una din oile imbecile ce ma inconjoara tot mai mult.
– ma mut in padure cu ursul.