Etajul 9 al unui apartament din Balta Alba – Salajan iti ofera o alta perspectiva asupra vietii mai ales cand seara se lasa si apar numeroase luminite ce te duc cu gandul ca la fiecare dintre ele se deapana o poveste a unor oameni. Nu ii cunosti … nu ii stii dar cumva toate aceste luminite ce creaza un peisaj feeric au o poveste la care esti martor tacut.
O luminita anonima sunt si eu pentru alti martori tacuti …
Cred ca imi era dor de casa …
foarte frumoasa poza desi nu imi place bucurestiul absolut deloc
Multumesc de aprecieri.
„Fiu” al Bucurestilor nu sunt nici eu de multa vreme … sa tot fie vreo 2 ani … mi’a fost si mie greu sa il cunosc venind aici cu gandirea si preconceptiile unui provincial. Treptat insa … dupa ce il cunosti si te obisnuiesti cu el ajunge sa iti lipseasca.
Ca si orice, orasul asta are parti bune si parti rele. Daca le cauti si le observi doar pe cele bune … nu este chiar atat de rau pe cat pare! 😉
E destul de comic că nu eşti bucureştean decât de 2 ani, dar gândeşti mai bucureşteneşte ca unul băştinaş, adică aşa cum gândea un bucureştean băştinaş acum 12-13 ani
~Nautilus
Si asta ii de rau sau de bine?!