Singuratatea slabitului de cursa lunga
De Anul Nou tot boborul face promisiuni, isi propune fiecare cate ceva. Eu, mai modest, mi-am propus sa fiu sanatos.
Cum insa treaba asta vine in contradictie cu analizele medicale si mai ales grasimita din dotare – 105 kg la 1.73 m, cam mult!
– am zis ca ma apuc de slabit.
A durat ceva timp; ba ca nu am cand, ba ca nu ma duc la sala, bla,bla,bla. Apoi pe 1 aprilie – nu-i pacalaleala – medical pneumolog imi comunica dragalas ca sunt suspect de astm.
A doua zi m-am apucat de alergat si de ceva exercitii fizice. A urmat o saptamana de iad. Nu am avut febra musculara in viata mea inasa hal, de nu ma puteam ridica din pat fara ajutor. Am baut apa, sucuri, am facut stretching, draci, nimic, durere de te urci pe pereti.
Cine m-a vazut zilele alea mi-a zis ca semanam a motan lesinat alergat de caini.Sau a om beat.
Cam de prin 10 aprilie am inceput sa ma misc mai ok. Mananc mai putin, caut sa ma feresc de prajeli si procesate, am inlocuit sarea cu sare fara sodiu, incepe sa se vada ca am inceput sa dau jos. Alerg acum 4 km pe seara, plus exercitii fizice si greutati. Nu mai tusesc – un semn de astm incipient – , respir mai usor, ma misc dezinvolt, obosesc mai greu.
Daar…mai am mult pana departe. Obiectivul meu este sa scad la 80 kg macar – am acum 99 kg. De unul singur. Dur, foarte dur de unul singur. Si scump. Trebuie sa imi cumpar incaltari de alergat cu talpa antishock, fluier ultrasunete si spray cu piper – contra cainilor!, tricouri, pantaloni, boxeri si sosete special pentru alergare, facute din material special concepute pentru activitate sportive.Eventual o centura pentru tinut o sticla de apa si, maybe, un ceas cardio.
Dar merita, merita pentru ca sanatatea nu se poate cumpara cu bani, trebuie recapatata si mentinuta.
Sper, de asemenea, sa merg pe munte. Macar de cateva ori anul acesta, se recomanda pentru cine are problem cu plamanii. Plus ca faci miscare – arzi cam 10000 de calorii pe zi! – , admiri peisaje si poate legi si niste prietenii – nu recomand solitarismul pe munte.
Personal, mi se pare muntele mai ieftin si mai fain decat marea, dar nu oricum, ci echipat si pregatit fizic si mental, muntele nefiind un loc de glume si joaca. Desigur ca echipamentul de munte costa si el, iar celor care cred ca a merge pe munte e ca si cum ai merge pe strada le recomand calduros sa se echipeze in prealabil cu loc de veci, ca e plin de cruci prin Carpati, multe fiind ale unor asemenea specimene, numiti in deradere “pantofari”.
Bineinteles ca o sa am tot felul de”incurajari”, dar se pare ca multi nu ma cunosc. Chiar vreau sa slabesc si sa revin la forma de acum 12-13 ani. Depinde strict de mine si nu de “prieteni”.
Iar alora de mananca cacat le spun asa: un coleg avea acum 5 ani tot suta de kile si acum participa la triatloane si maratoane montane;nu ca eu as avea un asemenea scop, omul e obsedat, baga bani seriosi in asta, dar si rezultatele se vad.
Voi cum si cand va miscati? Cand ati fost ultima oara la o alergare, un fotbal? Cand ati urcat ultima oara pe munte?
Paste Fericit tuturor, va doresc sanatate si cumpatare!
Radule, dupa ce iti voi ura succes si toate cele bune ca visul tau sa se implineasca o sa iti dau cu firma’n cap si o sa iti spun ca ai inceput cu o greseala pe care o fac toti aia care se pun pe slabit de capul lor … adica … nu incep prin a merge la un medic nutritionist, care in baza unor investigatii si analize amanuntite sa iti recomande o cura de slabire sub supraveghere. Faptul ca faci sport, ca te feresti de prajeli si mancare grea este un lucru foarte bun, dar de aici incolo pot interveni numeroase dezechilibre datorate in principiu celor care se apuca de curele astea de capul lor. De slabit trebuie sa slabesti “cu cap” pentru ca altfel, tot ce dai jos intr’o anumita perioada de timp, o sa pui sus dublu cand “te lasi” de regim, ca sa nu mai zic ca te imbolnavesti de multe altele mai rele decat alea datorate greutatii in exces. La ce avant vad eu la tine … cred ca esti in perioada aia de plin elan cu fac/dreg, dupa care va urma aia cu un pic de dezamagire ca desi fac/dreg nu mai slabesc deloc … urmata de depresia cauzata de asta … pentru ca cel mai greu este sa treci peste plafonarea care o ai la un momendat si mai ales dupa ce slabesti o vreme destul de accelerat.
Sfaturile mele: du’te la un medic nutritionist, da nu de astia crescuti pe camp, ci unul adevarat cu experienta, iar mai apoi, incearca sa nu faci din asta un trebuie/neaparat … ca la un momendat corpul tau o sa se razbune ca il supui la un tratament de asta heurupist. 😉 Fa sport, mananca cumpatat … toate astea sunt bune, dar nu sarii calul.
Multumesc de incurajari, dar nu am de gand sa ajung in doua luni la scop, ci in vreo 4-5 ani, iar vreo obsesie cu greutatea nu am, nu posed cantar si nici nu o sa imi iau, mai degraba vreau sa ajung la un echilibru, gen sa nu ma simt dupa ce urc 4 etaje ca am nevoie sa chem salvarea.
Cat despre regim…mananc cat se poate de normal, oricum nu aveam voie prajeli, sare, carbogazoase, alcool, cafea, grasimi, avand in vedere ca am o lista de boli de te doare capul – ar fi sapte, daca se confirma astmul – iar sa iau un pumn de pastille zau ca nu vreau, asa ca sportul si miscarea raman unica solutie de a scapa de cateva dintre ele, ca de cele doua cronice autoimune n-am sa scap pana la moarte!
Din pacate nutritionisti la mine acasa ori sunt idiotic ori sarlatani, iar eu nu vreau sa slabesc din dieta, vreau sa ajung la un echilibru, inclusive dpdv analize medicale.
As zice ca 80 kg este un tel realist in 4-5 ani, deocamdata febra musculara este grija nr. 1. Si cainii! Fratele meu Mugur, nu stiu cati ai la curte, dat eu pe unde alerg e jale, plin de maidanezi, mereu trebuie sa fug cu un bat de trek la mine ca altfel o incasez – nu ca ar fi o belea, sunt vaccinat antirabic – m-ar composta haitele instant.
Nu am de gand sa il ajung pe colegul meu, care e in focuri pentru IronMan Romania – triathlon la Oradea, super dur – treaba lui, el face bani din asta, eu doar vreau sa fiu sanatos!
Tu – un fotbal, un tenis?