Dupa ani si ani de crestere economica sustinuta era initiate de venirea la putere a vizionarului si pragmaticului Deng Xiaoping a luat sfarsit. Economia chineza, macinata ceva timp de cateva probleme fundamentale: sectoare cu supraproductie, forta de munca pe cale sa imbatraneasca, imense bule speculative in domeniul imobiliar si financiar, samd.
Cresterea economica va fi probabil foarte aproape de 0 in China anul acesta, fapt care va avea un efect de domino imens in lume.
Multi analisti spun ca nu va exista niciun repeat al crizei din 2007-2009.
Dati-mi voie sa spun: BULLSHIT!
S-o luam metodic.
China este a doua economie a lumii, cel mai mare consumator de resurse de orice fel, in care mare parte din firme sunt subsidiare imense ale unor firme din Vest, in multe cazuri cei din Vest mutandu-si toate fabricile in China. Orice scadere a PIB in China se traduce in scaderea profitului tuturor acestor companii. De aici marea cadere a burselor din intreaga lume de luni pana azi. Investitorii se tem ca firmele vor avea profit putin spre deloc, sau, si mai rau, in special in cazul firmelor- furnizori ai economiei chineze, ca vor avea loc cateva falimente.
In fapt, investitorii au inceput de cateva luni sa se retraga din economiile emergente, avand loc in cateva luni un exod masiv al capitalului care acum zace in banci fara sa se miste. Iar toate aceste economii orientate strict spre export sufera enorm, deoarece nu pot sa vanda nimic pe pietele lor interne pentru ca…le-au abandonat importurilor ieftine din alte zari. Este unul din efectele perverse ale globalizarii. Neavand cui vinde ce produc aceste tari vor trece sau deja trec printr-o recesiune.
Guvernele nu prea mai au loc de manevra, dobanzile fiind deja in teritoriu negative, practice economia mondiala in multe parti ale ei se afla in deflatie sau, si mai rau, in stagflatie; preturile resurselor scad, preturile bunurilor si serviciilor scad, dar SCAD SIMULTAN, ceea ce induce o spirala extrem de periculoasa; preturile scazute afecteaza productia, aceasta scade, muncitorii isi pierd joburile, consumul scade, ceea ce afecteaza iar preturile si ciclul reincepe.
In plus, peste criza economica ce sta sa inceapa avem simultan o mare criza politica: razboiul din Orientul Mijlociu, razboiul contra insurgentei jihadiste, criza migrantilor, criza datoriilor suverane.
Statul chinez a folosit tot arsenalul posibil: a devalorizat yuanul in speranta cresterii exporturilor, a pompast sume immense in piata, banci si institutii, a scos companii de la bursa, a ordonat bancii central sa taie rata dobanzii si sa scada rezervele minime detinute de bancile comerciale, dar nimic nu a mers. Bursa chineza a pierdut 40% din valoare si nu se stie cand panica se va opri.
Este adevarat ca guvernul chinez nu a fost luat prin surprindere. Noii lideri au schimbat paradigma economica inca din 2013, dorind a reorienta economia chineza spre interior, adica sa faca din piata interna un mare client al propriei economii, renuntand la importurile cu plus valoare pentru a produce acele produse in China; de asemenea, se dorea ridicarea nivelului de trai si crearea unei clase de mijloc puternice, corelate insa cu masive investitii in infrastructura si in fortele armate, in dorinta de a proiecta macar in jur puterea militara a Chinei.
Dar mostenirea unei imense bule imobiliare si a uneia financiare au negat toate eforturile facute. Iar Occidentul , intrat in criza, nu a mai cumparat angro din China.Un declin economic in China va trimite unde de soc pe tot globul. Nu-I asa ca era mai bine fara globalizare si alte asemenea tampenii?
In aceste conditii intervin efectele perverse ale globalizarii : tarile care vand Chinei nu mai au cui vinde, alte piete pentru exporturile lor nu exista, deci China tocmai le exporta in cap criza, deflatie si somaj, iar cei care cumparau de la China nu mai cumpara deja de ceva timp, ca nu mai au cu ce plati. Spirala deflationista se initiaza si bye, bye, iar cum delocalizarea a distrus economiile nationale in mare parte din lumea dezvoltata si cum aceste economii nu mai pot fi reconstruite, deoarece cash-ul este blocat in mana bogatanilor, care il tin in banci, vor exista si alte efecte negative.
In 2010 Obama a cerut firmelor americane sa vina acasa, dar a fost luat in ras, inclusive de Steve Jobs. Azi cred ca Obama a ras amar, simtindu-se razbunat pentru ca cei care l-au ascultat si au relocalizat in SUA fabrici si uzine cred ca vor fi marii castigatori de maine ai jocului economic, iar acele tari care au pastrat economia acasa si nu au permis delocalizarea in China sau alte tari vor fi scutite de o gramada de belele.
Cat despre Romania, ne-o vom lua la buci economic cat de curand. Suntem o economie de export, piata interna este un zero barat, nu producem mare lucru vandabil la intern si vindem ce producem acelora care fac business cu China. Daca jucarica alora se strica, se va strica si a noastra.
Vom trai si vom vedea!