BHM 2018. Nebunie maxima: doua curse intr-o zi!!

BHM 2018 a ajuns anul acesta la a 7 a editie si la un nivel de organizare mult peste belele de anul trecut, dar o hiba tot a ramas: tricourile. Mai sa se ia la omor. De parca alergam pentru tricouri.

Plecat-am din urbea de pe Olt la 4.30. Dupa vreo 2 ore si jumatate am parcat langa manastirea Antim si ne echipam cu calm. Ridicam kiturile. De data aceasta chipul de cronometrare e sub numar – yay  – mult mai comod decat pe picior. Dam apoi pedale la start. 8.15. Vremea e frumoasa. Suntem o gramada din grupul de alergare de la firma inscrisi la crosul de 10 km inscrisi. 3,2,1…ACDC ne da la timpane…pornim.

55 de minute mai tarziu termin crosul, locul 444 din vreo 3000. Nu e rau pentru un amator de 42 de ani. Timpul preseaza.

Facem poze, apoi bag gaz pana la masina, ma schimb, ingurgitez cateva banane si o fiola de magneziu, spaland cu jumatate de l de izotonic. Apoi eu si cu alti 4 ne prezentam la startul semimaratonului, 3 oficial, eu si un coleg pentru ca vrem neaparat – nu e voie sa te inscrii la mai mult de o cursa – sa alergam si aceasta cursa. 9.45. e deja cald. 3,2,1…dejavu…start.

Daca la cros am dat talpa acum o iau mai lent. e tot mai cald si nu am chef de crampe sau mai rau. La Piata Victoriei deja ambulanta are de lucru.

Calmo calmo kilometrii se insira. Revenim la Dambovita, in care observ, sa imi cada fata, cum vreo 4 insi fac baie. Nebunie, la ce o fi in apa aia. Apoi ajung iar in fata Casei poporului si dau sprint.

Termin prost, peste 2h 30, dar nu urmarisem decat sa dau volum, ca vin doua montane dure si am nevoie sa fiu in priza.loc nu primesc, chipul meu nu e codat si pentru semimaraton.

Apoi ne ducem la deja obisnuita masa si sueta, poze, glume si ne caram acasa…La revedere, Bucuresti, ne vedem la toamna!

PS dublu medaliat, cine munceste primeste!