Intamplator am avut o discutie cu un amic ce in 2007 a apelat la un credit bancar in franci elvetieni. Era perioada in care toate bancile recomandau acest tip de credit pe motiv ca „este un imprumut mai avantajos si in acelasi timp garantat de stabilitatea monedei sigure” … bazandu’se cumva si pe mitul Elvetiei … tara investitiilor sigure. Am avut atunci o discutie cu acest amic al meu in care incercam sa il conving sa respecte regula de aur a imprumuturilor care spune ca:
„Cel mai sigur imprumut este in moneda in care esti platit”
… dar atunci bineinteles ca atras de mirajul unei dobanzi variabile mai mici a cazut in capcana intinsa de bancile ce promovau din greu acest tip de imprumut.
A pornit de la un credit de 50.000 franci elvetieni (aproximativ 25.000EU) paritatea leu/franc elevetian la acea vreme fiind de 2,6 lei si o rata de vreo 1700 lei/luna … dupa 5 ani sa ajunga sa plateasca rata la un curs de 3,7 lei si vreo 2600 lei/luna. Nu este nici la jumatatea achitari imprumutului si deja este exasperat de faptul ca salariul actual abia daca ii mai ajunge sa acopere rata. Daca privesti partea plina a paharului … este un norocos ca intre timp nu a ramas fara job si macar poate sa isi acopere inca rata din salar … daca privesti partea goala a paharului … tendinta cursului de schimb al francului elvetian este loterie curata … in spatele acestui curs stand cei care profita acum la maxim de naivitatea celor ca si amicul meu.
In situatia asta am inteles ca se afla foarte multi oameni … cazul amicului meu fiind unul fericit … inca. Sunt multi care au apelat la credite ipotecare in aceasta moneda, cu valori mult mai mari de atat si care astazi se vad in situatia de a ramane si pe drumuri si cu datorii in banci. O solutie ar fi refinantarea … problema este ca nu multi dintre cei care au luat credit in aceasta moneda nu o pot face deoarece conditiile de acordare a creditelor in acesta moneda la acea vreme erau mult mai relaxate decat in lei sau euro, iar o eventuala refinantare nu se poate face deoarece posibilitatile lor de plata nu sunt sustenabile de cat castiga.
Din punctul meu de vedere cel mai bun imprumut este ala pe care nu il iei! M’am ferit sa imi fac vreunul si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am avut nevoie … preferand sa strang din buci ca sa imi iau ceva sau sa ma multumesc cu ce am. Daca as fi nevoit insa sa iau niste bani de la vreo banca (societati de camatarie legale) cu siguranta ca as apela la un credit in lei cu rata fixa pe o perioada cat mai scurta … macar in felul asta nu am cosmaruri in fiecare noapte … ca si amicul meu acum … desi cu un credit in banca (de oricare ar fi el) nu poti spune ca dormi linistit.