Nu este momentul bilantului 2012 … pana la sfarsitul acestui ciclu anual mai sunt cateva zile in care mai am multe lucuri de facut ca sa inchei in glorie. Citeam zilele astea prin online’ul de rahat cum isi „amintesc” unii ca erau sarbatorile de iarna in comunism. Total faild … probabil ca le scrisese vreun pusti de 20 si ceva de ani care culesese amintirile altora … eu imi aduc aminte cu nostalgie de faptul ca in primul rand lumea era mai buna si mult mai linistita.
Ce e drept, bradul era mai sarac decat acum, deh chinezismele ce le spanzuram azi in el erau prohibite, portocalele erau la ratie, bomboanele de pom de proasta calitate si cadourile mai putin tehnologice, dar ne aducea ceva ce astazi lipseste cu desavarsire: caldura in suflete! Oameni se bucurau de lucruri simple … si vedeau bine in orice lucru marunt … sarbatoarea nasteri Domnului culmea sau nu … avea o semnificatie pe care orice roman la casa lui o respecta. Pana si mosi erau 3 la numar: Mos Nicolae, Mos Craciun si Mos Gerila … ultimul care vedea la copii cuminti in seara de revelion … era mai putina tensiune iar zambetele erau sincere. Azi suntem doar o societate de sclavi ai comercialului … Mos Craciun s’a mutat din casele oamenilor in supermarketuri iar in loc de iubire parinteasca, copilasi din ziua de astazi primesc gageturi tehnologice care sa ii indeparteze si mai mult de umanul din ei.
Nope … nu sunt pesimist si nu privesc lucrurile dintr’un unghi negativ … poate doar putin realist si … nostalgic.
Peste toate astea intr’un final puterea de a vedea ca se intampla lucruri bune sta in noi si noi suntem cei care alegem sa le vedem sau nu. Nu trebuie sa urmam turma si nu trebuie sa traim Craciunul altora … asa cum vor ei sa ni’l vanda impunand standarde comerciale. Putem alege in continuare sa ne bucuram de fiecare fulg de zapada … sa tinem din traditiile care ne amintesc ca avem suflet viu in noi iar pe cei de langa noi ii putem invata ca si ei au unul daruindu’le fara a astepta ceva in schimb … oferind fara a fi buni doar acum.
Ca sa inchei aceasta scriere despre nimic … am gasit astazi o imagine geniala despre cum ar fi privit si asteptat oameni din ziua de astazi sfarsitul lumii …
Si eu care ziceam ca in sfarsit nu mai vad porcaria aia cu sfarsitul lumii… Pana acolo, insa, ai zis bine …
Pentru mine, asta e un cadou destul de bun: sa nu mai aud in fiecare zi mizeria aia idioata cu sfarsitul lumii…
Eu am facut doar un mare haz de necaz … si cam atat!
Cadoul meu pentru tine: nu mai scriu nimic legat de apocalipsa asta … pana la urmatoarea!