„O, brad frumos”, este considerat a fi cel mai răspândit colind de Crăciun, find tradus și cunoscut în foarte multe limbi printre care și limba română, deși nu este un colind tradițional românesc și nici un cântec de Crăciun, la originile sale, acest cântec reprezentând cu totul altceva decât ce știm noi astăzi.
Apariția colindului „O, brand frumos” în tradiția românească
Deși este incert când acest colind a ajuns și în România, se presupune că acesta a fost introdus odată cu obiceiului împodobirii bradului de Crăciun de regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, acesta find ulterior tradus și în limba română și preluat de aristocrații români, devenind ulterior și în România, parte a cântecelor tradiționale de Crăciun.
Originea colindului „O, brad frumos”
Colindul de azi își are originile într-un cântec tradițional german, scris de compozitorul Melchior Franck, care se fredona în provincia Silezia încă din secolul al XVI-lea. Primele versuri ale cântecului actual au fost scrise în 1819 de Joachim August Zarnack, un predicator și culegător de muzică folk germană. La vremea respectivă, versurile cântecului nu aveau nicio legătură cu sărbătoarea Crăciunului sau cu împodobitul bradului. Dimpotrivă, cântecul făcea referire la calitatea bradului de a rămâne veșnic verde, fiind un simbol al constanței și fidelității, în contrast cu comportamentul unui partener necredincios. La origine, „O Tannenbaum” a fost un cântec de dragoste.
Colindul „O, brad frumos” a fost îmbunătățit în anul 1824 de Ernst Anschütz
Invățător și organist german decedat la Leipzig în 1861, prin adăugarea altor două strofe. Dar nici atunci nu a fost asociat cu sărbătoarea Crăciunului. După ce a fost preluat de Ernst Anschütz, cântecul a devenit tot mai popular în Germania, unde a circulat în acestă formă până la începutul secolului XX, find ulterior preluat în folclor și tradus în tot mai multe limbi, printre care și limba română, devenind în timp una dintre cele mai cunoscute colinde de Crăciun.
Citeste si:
- Originea și istoricul cuvântului “LER” din colindele românești
- Tradiții și obiceiuri de Crăciun la români și în restul lumii
- Traditii si superstitii in Ajunul Craciunului
- La colindete si nu la colindat – traditii adevarate de Craciun
- Totul despre Craciun, crestinism si paganism
- Pitaraii de la Jiet
- Bradul de Crăciun – obiceiuri, superstiții și tradiția ancestrală a Butucului de Crăciun la român
- Ignatul la romani – traditii care nu trebuie sa moara
Cand eram copil, o cantam in germana deoarece aveam colegi svabi la scoala si o invatasem de la ei, facand firori prin comunitatile de svabi si sasi!
Nu e adevărat! Colinda lu’ Măraia bate baumul cât e el de înalt!
Ieri l-am auzit în peste 90% din incintele magazinelor, am ajuns acasă ca bătută, tremuram, peste gălăgia infernală de la marea de oameni, să îți dăngăne aia în creieri non f…ing stop e criminal și dincolo de el.
Din nu stiu ce motive a fost ales cel mai ever Christmas cantec din toate vremurile … si de atunci, s’a pornit iarasi iuresul!
Eu am ramas cu Hrusca al’nost, de o saptamana nu am mai iesit din casa, e bine aici! 
Trăi pe vătrai! Mai și zici…Nu mai vreau nici Hrușcă, dacă nu e Măraia, e el. Geaba am plecat eu cu noaptea’n cap, ca să evit…inevitabilul. Ce-o fi fost în mintea mea? Am avut o zi de infarct! Azi mai am niște mărunțișuri de luat, dar nu din mall, aleluia! Te doare la bașcheți, tovarășe!
Eu mai și hârtii de mâzgălit. 
Ar trebui să mă clonez.
Muierea e azi in ultima misiune pentru ceva maruntisuri ce nu se puteau lua mai devreme, ca restul, am rezolvat de acum vreo 2 sapatamani si mai bine, adica cum s’ar zice, mi’am facut datoria, evitand insa bataliile inutile! Si azi, eu am zis ca e mai ok sa fie tot pa liniste, fie si cu Hrusca ce il tot aud pe la radioul ce merge undeva prin casa, in surdina!
Ai fost cuminte, să înțeleg… 🙃
Eu a trebuit să mai iau un cadou mic cuiva, deci nu mergea cu lista la el.
Mă bag la cozo. O zi faină, mister dolce far niente! La vita e bella, și ce mai viață pe unii!
Tot timpul sunt cuminte!
Sa’ti creasca cozonacii, spor si bucurie in toate!
Nu știu cu cozo ce va fi (crește momentan ), că noi nu mâncăm de obicei. Ne place cel secuiesc. Am făcut odată, m-a chinuit talentul, a ieșit ca la carte…și ghici, ce? Nu s-a mâncat, nici măcar de mine…l-am dat.
Nu prea mananc cozonac, dar anul asta a facut soacra’mea unul de post, pe care l’am ras in lipsa de altceva si faptul ca mancarea de post pentru mine nu e cea mai apetisanta, dar asta este!
Greu si cu paharelul, tot asa, nu e compatibil cu postul si trebuie sa recunosc ca pe ascunsul sinei mele, jinduiesc, eu pacatosul, la un stampar de palinca si’o bere acompaniate de o tigara, ca si de la alea m’am abtinut. 
Of, of … mai, maaaai …
Anul ăsta nu am ținut post de Crăciun.
Uaaaa! N-ai fumat? Ești tareeee!
Azi umplu foile de cremeș, aia e piesa de rezistență…Parcă văd că de Crăciun mai trebuie să umplu o tură. Stau pe lângă oale, de asta te fredonez.
Recunosc ca nu’s in stare (inca) sa il tin pe tot, dar macar ultima saptamana incerc si eu, ca sa fie cu bucurie in zilele alea de Craciun. Anul asta e primul si cand am stat departe de toate, inclusiv tigari cateva zile, desi nu mi’am propus sa le las de tot, defapt n’am nici un plan in sensul asta.
Greu cu cremesul, greu rau de tot, ca mie nu’mi plac dulciurile, dar ala e ceva la care nu pot nici eu rezista!
La noi ieri a fost lupta grea, s’au facut raciturile si boala mea e sa rod ce ramane pe oase. M’am autosechestrat in camera si am stat cuminte! 
Pacatosi mai suntem maica, pacatosi … 
Tu baș că ai fost cuminte! Mai ai un pic, rezistă!
Și eu tot ieri am făcut piftia. Azi mai croșetez lasagna pentru odoară.
Adevărul e că nu mai găsesc la nicio cofe cremeș bun, așa că musai să îl fac eu. Și cu doboșul au început cam toate să dea rateuri pe la noi. Toate arată bine, dar când le guști…
Dobos ca anul asta de Pasti n’am mai mancat de cand eram mic, defapt cred ca e cel mai bun pe care l’am mancat vreodata, are parintele, frate’miu, niste unguroaice care il fac ca „la mama acasa”, vreo 40 de oua intra in dansul, straturi fine si subtiri, crema cu unt natural de bivolita si alte minunatii … repet, eu nu manc dulce, dar la Dobosul ala, nu am rezistat cum nu rezist nici la cremesul de casa, haios cum ii mai zice pe la noi, diferenta find cea legata de foi care sunt in multe straturi si facute cu untura.
Ioi, ioi, pe aici nu despre colinde era?! 
Așa am pățit eu, la Oradea, cu doboșul.
Haioșele la noi se fac da, cu unturiță, dar sunt cu gem ( plus nucă ), mei! Mie nu îmi place cremeșul cu untură, fac foile cu unt.
Am rămas kevină singură acasă, mai bine spus chiaună. Gata și lasagna, e la cuptor.
Dobosul legendar de care zic e din Arad, deci … cam tot pe acolo, stiu unguroaicele alea alea ce fac si fac bine rau de tot!
Si eu is tot home alone, m’am lasat sechestrat de zapada!
Inca ninge, dar din cand in cand vine si cate o rafala de vant, de te ia pe sus.
Cainele meu e in casa, stam toti aici la gramada! 