Potrivit folclorului, pe 21 sau 22 decembrie este ziua Solstiţiului de Iarnă in fiecare an, moment la care răul și binele se lupta, iar cerurile și străfundurile se deschid. Cuvântul „solstițiu” provine din cuvântul latin „solstitium” care înseamnă „soare nemişcat”. În ziua solstiţiul de iarnă, ce marchează începutul iernii astronomice, avem parte de ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă a anului.
Solstiţiul de Iarnă din punct de vedere astronomic
Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cereşti numit „ecliptică”. La momentul solstiţiului de iarnă, Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23° 27′ sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor. În preajma producerii solstiţiului de iarnă, avem şi ultimul curent de meteori al anului, Urside, activ între 13 – 24 decembrie.
potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Data la care se produce Solstiţiul de iarnă
• 2023: 22 decembrie, ora 05:27;
• 2024: 21 decembrie, ora 11:21;
• 2025: 21 decembrie, ora 17:03;
• 2026: 21 decembrie, ora 23:50;
• 2027: 22 decembrie, ora 04:42;
• 2028: 21 decembrie, ora 10:20;
Solstiţiul de Iarnă în istorie
Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an. Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu. Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii. În Europa, astfel de construcţii din piatră pentru măsurarea poziţiei Soarelui au fost descoperite la Stonehenge, în Anglia, şi la Newgrange, în Irlanda. Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează cu aproximaţie din anul 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost poziţionate astfel încât lumina Soarelui la apus, la data solstiţiului de iarnă, să cadă într’un anume fel. În România, complexul arheologic de la Sarmizegetusa Regia are printre monumentele sale și un calendar solar, soarele așezându’se la acel moment a anului într’un anume mod și deasupra a ceea ce se presupune a fi fost un mare templu.
Solstiţiul de Iarnă în vechile credințe păgâne
Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul luminii, potrivit volumului „Zile şi mituri – calendarul ţăranului român”, de Ion Ghinoiu.
Denumit și Yule, în tradiția druidică, Solstiţiul de Iarnă era asociat cu celebrarea puterilor magice
Ziua în care se foloseau doar anumite plante medicinale pentru proprietățile lor în planurile subtile. În timpurile moderne, plantele și folclorul în care cred oamenii sunt o parte integrantă a credințelor și practicilor acestora.
Bradul, unul dintre copacii veșnic verzi în obiceiurile străvechi
Tradiția legată de acest copac este din cele mai vechi timpuri. În ziua de Solstițiu se mergea în pădure cântând încet cântecul bradului, se alegea pomul care urmă să fie sacrificat, apoi se cerea iertare spiritului pădurii pentru tăierea lui. El era apoi onorat prin aducerea lui de afară în casă. Copaci precum pinul, bradul, ienuparul sau cedrul, care fac parte din familia plantelor veșnic verzi, sunt asociați cu tema prosperității, protecției, continuitatea vieții și reînnoirea.
Vâscul, prosperitate și protecție în ziua Solstiţiului de Iarnă
Despre tradiția sărutului sub vasc toată lumea a auzit. Această tradiție s-a păstrat și la noi, astfel că, de sărbători, vascul este prezent și în casele românilor. Nordicii lăsau armele jos și nu se mai băteau dacă întâlneau vasc, scrie bunaviata.ro.
Solstiţiul de Iarnă și legătură lui cu Crăciunul din credință creștină
Sărbătorile Saturnalia erau, la un moment dat, cele mai de seamă sărbători la romani, Sărbătorile de iarnă find foarte populare în antichitate.
„În Roma şi în Grecia păgână, pe vremea barbarilor teutoni, în vremurile străvechi ale civilizaţiei egiptene antice, în stadiul de început al dezvoltării popoarelor din est şi vest, din nord şi sud, perioada solstiţiului de iarnă a fost totdeauna o perioadă de bucurie şi sărbătoare.”
Cea mai mare sectă religioasă păgână care a stimulat celebrarea zilei de 25 decembrie ca sărbătoare în întreaga lume romană şi greacă a fost închinarea păgână adusă soarelui, mitraismul. Această sărbătoare de iarnă a fost numită „Naşterea” – „Naşterea Soarelui”. În această perioadă a iernii, soarele atinge punctul său cel mai de jos în emisfera sudică (australă) şi apoi începe mişcarea sa treptată către nord – asemenea unei ridicări. Acest fenomen a fost numit naşterea soarelui şi era sărbătorit în această perioadă. Pentru că acest anotimp era atât de iubit, biserica oficială (de stat – Catolică sau Ortodoxă – in functie de zonă) au adoptat aceste sarbatori ca timp al naşterii lui Hristos, despre legătură cu Crăciunul și întreagă semnificație, am scris aici.
Tradiții și obiceiuri în ziua Solstiţiului de Iarnă
- Potrivit traditiei, in noaptea solstițiului de iarnă, oamenii trebuie să gândească pozitiv și să-și îndrepte toate rugile către cer pentru belsug si spor in anul care bine. Cei care gândesc negativ pe toată durata zilei, vor avea parte de greutăți în tot anul care vine.
- Tradiția populară mai spune că, în noaptea când se produce solstițiul de iarnă trebuie să aprinzi o candelă sau o lumânare pe care să o lași aprinsă până dimineața.
- Potrivit obiceiurilor mostenite din mos-stramosi, in noaptea solistitiului de iarna oamenii urcau pe munte cu torțele aprinse pentru a întâmpina răsăritului soarelui, apoi se rugau și făceau petreceri în jurul focului, lucru care inca se mai păstrează în unele sate din România.
- În ziua solstițiului, femeile trebuie să dea de pomană copiilor și oamenilor nevoiași. În trecut oamenii împărțeau frunze de laur și smochine.
- În a doua doua zi după solstițiu, prima persoană care îți intră în casă trebuie să fie un bărbat, pentru a avea noroc tot anul.
- În trecut, de solstițiul de iarnă oamenii sacrificau animale. Această practică a fost ulterior înlocuită cu sacrificarea simbolică a unui stejar sau brad, care era tăiat și apoi ars.
- În ziua solstițiului de iarnă, nu este bine să fii singur, de aceea trebuie să ai grijă să ai pe cineva alături.
- în nopţile în care se produce solstiţiul ar înflori feriga, iar cel care veghează şi surprinde acest moment va avea noroc în casă şi în dragoste. În realitate, feriga este o plantă inferioară care nu înfloreşte şi se înmulţeşte prin spori.
Citeste si:
- Originea și istoricul cuvântului “LER” din colindele românești
- Tradiții și obiceiuri de Crăciun la români și în restul lumii
- Traditii si superstitii in Ajunul Craciunului
- La colindete si nu la colindat – traditii adevarate de Craciun
- Totul despre Craciun, crestinism si paganism
- Pitaraii de la Jiet
- Originea colindului „O, brad frumos”, cel mai răspândit colind de Crăciun
- Bradul de Crăciun – obiceiuri, superstiții și tradiția ancestrală a Butucului de Crăciun la român
- Ignatul la romani – traditii care nu trebuie sa moara