Cand eram eu copil la scoala, existau asa numitele „case ale pionierilor” unde erau indrumati copiii pentru a lua parte la diverse activitati extrascolare, de la cluburi de aeromodelism si navomodelism, la cluburi de karting, de la cluburi de teatru si literatura la cluburi de muzica si dans, pictura, sculptura, metaloplastie, fotografie, radioamatori, calculatoare, artizanat, stinte, etc, basca, la fiecare inceput de an scolar prin scoli zumzaiau antrenorii de fotbal, handbal, baschet, atletism, inot, tenis, ciclism, tir, schi, patinaj, sah, judo, lupte libere si cam toate sporturile care se practicau pe la bazele sportive din zona. Parintii erau mai mult decat doritori sa isi dea copiii la aceste activitati extrascolare gratuite, multi find impulsionati atat de faptul ca isi stiau copiii ca practica o activitate undeva in siguranta, cat si de rezultatele fabuloase pe care le inregistrau sportivii sau artistii romani la toate competitiile internationale la care participau, motiv pentru care treaba asta de multi era vazuta si ca o sansa acordata copilului de „a ajunge cineva”, daca de carte nu il tragea inima si in felul asta, multi dintre copiii aveau o asemena activitate si de aici s’au nascut multe dintre legendele din sport, arta si cultura pe care le stim azi. Desi nu a iesit nimic, ca eram ca vorba bunicii mele, „branza buna in burduf de caine”, am facut si eu de toate, de la fotbal la teatru, de la karting la sah, de la literatura la pian, de la tenis la handbal, singurul care s’a lipit de mine find inotul de performanta vreme de vreo doi ani si ceva, dar in toata perioada asta am ramas cu splendide amintiri si lucruri care mi’au prins bine mai tarziu.
Dupa 1989
O perioada buna de timp dupa 1989, multe dintre aceste activitati si obiceiul parintilor de a isi da copiii la activitati extrascolare s’au pastrat, chiar daca treptat multe dintre fostele „case ale pionierilor” si bazele sportive locale, fie au fost retrocedate unor mostenitori fictivi (in cazul fostelor „caselor pionierilor” multe dintre ele find cladiri de patrimoniu) fie au intrat incetul cu incetul in paragina pentru ca terenurile sa fie cumparate ulterior de smecherii din zona pe nimic, fie din lipsa de interes si grija a autoritatilor locale si nationale, sportul, arta si cultura find mereu cenusaresele bugetelor pentru ca nu prea mai era nimic de furat din asta si nici de parandarat rapid nu prea se punea problema. Cu toate astea, mentalitatea a functionat si saracie find, s’a pastrat si obiceiul omului de rand de a ii oferi copilului o sansa in plus, sportivii si oamenii de cultura ai Romaniei traindu’si inca ultimi ani de glorie, iar copiii care ii vedeau ca modele inca isi gaseau ceva de facut la baze sportive care s’au chinuit sa supravietuiasca sau cluburi ale copiilor sustinute la nivel local.
Azi, tot mai putini parinti isi indruma copiii spre activitati extrascolare
Cand era fii’mea copil am avut si eu mentalitatea aia de a ii oferi ceva de facut in afara scolii si nu neaparat pentru a ii oferi o sansa in plus pentru viitor, ci una pentru prezent! Si uite asa, a fost si la gimnastica la scoala sportiva din zona, si la muzica unde s’a jucat cu chitara, si la metaloplastie unde a invatat sa creeze din bucati hidoase de metal reale opere de arta, si la dansuri populare si moderne unde a castigat concursuri alaturi de trupele din care facea parte, si la multe alte activitati care i’au deschis orizonturile, au invatat’o disciplina si socializare si i’au dat mici satisfactii personale in vremea in care noua mici bucurii si ocazii de aduna amintiri in albumul cu fotografii si asta a fost cel mai mare castig. Azi, din pacate, tot mai putini parinti isi indruma copiii inspre asemenea activitati extrascolare, multe dintre bazele sportive si cluburi ale copiilor care au supravietuit find tot mai goale, mai ales in orasele mai mici, care se confrunta in ultimi ani atat cu o scadere abrupta a populatia odata cu migrara oamenilor inspre locuri unde sa castige ceva mai multi bani cat si cu prabusirea natalitatii. In orasele mari, unde teoretic ar exista mai multi copiii ce ar putea face aceste activitati, situatia nu e deloc roz, motivele find atat scaderea interesului parintilor de a isi indruma copiii spre asemenea activitati extrascolare, cat si faptul ca multe dintre aceste activitati treptat au devenit private, iar multi parinti nu isi permit sa le plateasca. O alta cauza e datorata si lipsei interesului copiiilor de a avea asemenea activitati, lipsindu’le atat modelele pe care le aveam noi altadata cat si dorinta de a face ceva, multi dintre copiii de azi find crescuti ca niste antisociali si obisnuiti sa fie sedentari, tehnologia tinandu’le loc de activitatile lipsa.
Opinie personala
Articolul asta il avea de ceva vreme prin draft, iar acum iasa la suprafata dupa o discutie cu fii’mea in care imi povestea ca a ajuns veterana unei trupe de dans pentru amatori la care inca face cateva sute de kilometrii pentru a participa probono la spectacolele pe care le sustine si mai mult pentru ca acea trupa sa nu se desfinteze dupa ani si ani de glorie in care a obtinut numeroase premii nationale si internationale cu copii, dintre care unii au ajuns ulterior fie dansatori profesionisti, fie coregrafi, fie pur si simplu au gustat din bucuria de a fi parte a ceva frumos care le’a lustruit personalitatea de mai tarziu. Partea proasta acestei trupe de dans nu este o exceptie, ba dimpotriva, din discutiile mele cu oameni care se ocupa de treaba asta, povestea asta este una destul de comuna, pentru ca in timp s’a dus totul de rapa odata cu prabusirea sistemulului care altadata functiona si din care faceau parte cluburile sportive si cluburile copiilor ce lucrau cu scolile si gradinitele din care recrutau numerosi copii din care ieseau la suprafata talentele ce au facut ulterior glorie in sport, arta, cultura si stinte. In acelasi timp, nici la nivel local si central nu a mai existat interes, sumele alocate de la buget find mereu infime, de 33 de ani nimeni nefind capabil sa creeze un program functional care sa repuna Romania in miscare (la propriu), toate lucrurile care s’ar fi putut face oprindu’se la stadiul de intentie sau dupa ce au fost devalizate si de putinii aia bani alocati de coruptia locala si centrala, domeniul asta fiind unul in care s’a furat ca in codru fara ca nimeni sa raspunda vreodata. E trist ca s’a ajuns aici si mai ales ca nimeni nu constientizeaza ca este unul dintre motivele pentru care tara asta nu performeaza in nici un domeniu, sistemul de invatamant find si el la randul lui unul mort si ingropat, la capatai findu’i pusa crucea pe care scrie „Romania educata„.
Din 90 pana acum s-au inhis o gramada de cluburi si de asociatii sportive si tocmai din cauza ca , unii parintii nu isi doresc sa aiba copii sanatosi , sportivi si isi doresc sa aiba copilasi cu probleme , copilasi care sa stea non stop pe telefon , pe tableta sau la televizor
Sedentarismul la copii e un dezastru in Romania, multi crezand ca daca ii scot prin parc vara cateva ore unde oricum stau cu ochii in telefoane, e suficient. Partea proasta e ca vor trage toata viata cu diverse probleme de sanatate plus un intelect precar find dovedita legatura dintre miscarea in are liber si dezvoltarea creierului. Trist e ca nici prin scoli educatia fizica nu s’a mai pastrat, desi s’au investit inutil miliarde in sali de sport prin camp.
Copiii mei sunt la pictura si vioara, s-au oferit singuri dupa ce a venit la ei la scoala niste oameni care cautau talente. Nu stiu cat de departe vor ajunge, dar am observat o schimbare in bine la ei, chiar si la scoala, sunt mai ambitiosi si disciplinati, fii’mea ce mare care este la pictura parand hotarata sa urmeze pasiunea asta pe care altfel nu stia ca o are. Sfatul meu: nu tine-ti copiii acasa, gasiti pentru ei ceva ce sa le placa sa faca si incurajatii sa isi urmeze pasiunea! E mai greu azi fata de cand eram noi copii, dar inca mai exista variante!
#sustin
Mult succes copiilor tai si felicitari ca i’ai indrumat si sustinut!
Esti sigur ca asa e?
Eu, din ce vad, in grupul meu de prieteni, efectiv toata lumea face ceva. Ori un baschet, ori ore la bazin, ori tot felul de lucruri, testate ca sa ii placa alui mic. Mi se pare ca se incearca mult prea multe si exista tone de optiuni, ba chiar e o nisa destul de banoasa. 
Citeste articolul de dincolo de titlu, nu vorbeam de aia cu bani care isi permit asta, vorbeam de majoritatea si orase mici mai ales, programe nationale gratuite pentru toata lumea, nu afacerile despre care scriam ca exista, dar in realitate nu dau nici un randament cata vreme sunt orientate doar inspre ce’i place la ala micu’. De varietate zici si oportunitati azi? Habar nu ai ce vorbesti, in vremurile dinainte de ’89 nu exista ceva ce sa nu poata sa faca orcine isi dorea asta, bogat sau sarac, cu sau fara posibilitati si daca treceai de titlu ai fi vazut ca in mare le’am si enumerat.
Un lucru e clar, aceste activități trebuie susținute de stat .. copil fiind, am fost la cluburi de aeromodelism, karting, fotbal pitici, atletism etc până în liceu, unde m-am dus vreo două luni până și la culturism , să crească mușchii pe mine ( au crescut pe draku, fiind leneș și fumător) .. la toate astea m-am dus împotriva dorinței maică-mii care avea doar grija sa învăț bine .. și m-am dus fiindcă erau gratis .. protipendata Bucureștiului și orașelor mari, să mă scuteasca , cu copiii trimiși acolo unde cred părinții că e cool, sau unde crede copilul că e mișto, doar să poată tac’su să-l basculeze la activitate, să scape de plod sa aibă timp să i-o tragă lui mă-sa fără să fie deranjat. Am văzut cu ochii mei situații din astea, nu de alta .. toate aceste activități trebuie sa fie susținute de stat, punct ..
Tovarase, ai pus punctul pe I!
Da, statul are obligatia de a sustine asemenea activitati pentru toata generatia tanara, pentru ca tot statul este cel care ulterior profita de generatia aia tanara cand vine vreme sa isi aduca aportul in societate si o zice unul care nu poate fi banuit de socialism! In rest, vorba ta, aia care isi duc copiii la tot soiul de „activitati” doar ca nu isi incap de basini si in felul asta si scapa cateva ore in care ar trebui sa ii creasca, sa ma scuteasca si pe mine, pentru ca sunt extrem de rare cazurile cand s’au si ales cu ceva, pentru ca activitatile de genul ala sunt exclusiv afaceri din care ala micu si fara talent la ce inista parintii sa faca, nu se alege cu nimic, ca d’aia am ajuns o tara de cantaciosi si tanguitori fara talent, cu un sport in moarte clinica, de stinta si cercetare ce sa mai vorbim. 
Ma bag si io un pic in seama p-aci. Oameni buni, vremurile s-au schimbat pen-ca vremile bune nasc oameni slabi care fac vremi nasoale si alea la randul lor fac oameni tari si iote asa, ciclul se tot repeta pana n-om mai fi pa coaja. Pai prin anii 60-70, cand eram eu pusti, ce dreaq sa faci in afara de lectii? Pai o ardeam pe maidan, puneam 4 bolovani pe post de porti si ala era meciu. Sau cand era Nasty pe cai mari, toti aveam cate un tocator de lemn si cate o minge rapanoasa si jucam finale de Grand Slem in fata blocului. Mai erau si casele pionierilor, chestii naspa pentru astia de azi. Nene, nici o scoala si nici un liceu nu avea portile ferecate, era doar cate un amarat de paznic , mai toate aveau terenuri de handbal, de basket, chiar si de tenis (niste linii trase cu vopsea pe astfalt si cate o poarta sau cos de basket cat de cat), o basica nu era scumpa si toti o ardeam prin curtea liceului si nimeni niciodata nu ne-a oprit. Si veneau si pusti si mai purii, toti eram prieteni, nu conta varsta sau ce erai. Toti iubeam cate o basica. Incercati azi! Ca vine iute militia si va ia la rost ca ce cautati in „incinta”. Si da, sportul era incurajat si sustinut de comunistii aia rai si exploatatori care ne tineau in frig si intuneric (ceva mai nasol decat azi da’ azi e bine ca suntem flancu’ estic, mucles). Azi, pa governanti ii doare la banana de tineri da’ si pe tineri ii doare la banana de ce vor face si ce vor deveni maine. Si uite asa se inchide cercul. Da, parintii sunt singurii care pot face ceva concret pentru plozi, numa sa vrea. Doi bolovani si o basica nu sunt nici azi foarte scumpe. Citius Altius Fortius!
PS Am avut profesor de sport un nene, Florin Gubernu il chema. Inainte de careu dadea cu noi la cos pe covrigi, ne punea sa jucam handbal pana ne iesea pe nas, iarna facea mantinela de zapada si apoi punea furtunu in interior ca sa se faca gheata si arde-o pe patine Titi. Omu era arbitru international de hochei, era indragostit de sport si iubea pustimea. Mai ne dadea si cate o caraba (si avea nene, ohoho) si unu’ n-avea curaj sa se planga acasa, ca o fura si acolo. Ce vremuri, tati!
Mai stie cineva ce e aia minge de oina sau minge medicinala? Ha, ha, ha! Cate ture de curtea scolii am dat pentru ca nu aruncam suficient de tare cu nenorocirile alea. Numai cand le vedeam, imi venea sa-mi bag si sa-mi scot! Ah, sa nu uit. Pe vremea aia nu era bulying sau cum i-o zice, ne luam toti la misto , ne mai suparam da dupa ce ne impacam eram iar la catarama. Astia de azi doar mimoze, bine ca nu merg cu mami la scoala. Pfoa!
Singura activitate a copiilor in ziua de astăzi este statul pe telefon sau PC non-stop dacă se poate…lucru de altfel îngrijorător.
Nu mai dati aiurea vina pe copii..intai si intai parintii aia nu au bani sa plateasca bani pe privati sa faca o chitara,un pian, innot samd…unde mai pui ca unii nu au timp sa transporte copilul de acasa la locul activitatii si inapoi!despre ce vorbim noi aici?majoritatea, inclusiv in orasele mai mari abia reuseste sa isi duca si aduca copii la scoala cu mari scrificiii, din moment ce transportul in comun e o himera daca nu esti din Bucuresti dar si acolo e problema..deci bani, timp, masina la dispozitie si alti bani pt practicarea activitatii respective…am amici care isi duc copii la scrima, nu vreti sa stiti ce buget au investit oamenii aia in copii lor ca sa…nimic…problema este lipsa sediilor, lipsa suportului oferit de asazisul “stat”…si lipsa oricarei preocupari din partea “ocupantilor” care sunt pusi acolo chipurile sa conduca..
Adica eu sa vin cu bani de acasa si aici?nu mai bine il invat eu o meserie pe copilul meu in batatura casei?
Oricum de acum incolo activitatile alea extra, care mai erau, se vor reduce din lipsa crizei ce isi face simtita prezenta din ce in ce mai mult
Stapanirea e in razboi cu poporul roman, daca nici acum nu v-ati dat seama e grav…iar stapanirea e straina de nemul romanesc.
Daca ai sa citesti si comentariile, vei vedea ca nimeni nu da vina pe nimeni cu exceptia statului care nu face nimic pentru asta! Acelasi lucru este reflectat si in articolul initial, respectiv ca s’a distrus tot ce era bun si in loc nu a fost pus nimic, iar acolo unde a mai supravietuit cate ceva, nu mai exista copii datorita depopularii economice si scaderi natalitatii! In concluzie, ca tot ce ai scris tu, in mare au zis si restul, cu mici exceptii, dar care sunt si ele binevenite pentru nuantarea dezbaterii.