Nu sunt conspirații ci realități. Model este în plină desfășurare în România, îl vedeți pus în practică prin atacurile permanente și concentrate la Justiție de la cel mai înalt nivel, model copiat in Uniunea Europeană, prin care elitele progresist globaliste încearcă distrugerea statelor naționale din Europa: O narațiune coordonată, apocaliptică, este promovată în prezent de proeminenți legislatori progresiști, specialiști juridici și activiști, dezvăluind un plan terifiant pentru a demonta complet instituțiile fundamentale ale Statelor Unite, scrie Apple Lamps.
Susținând că națiunea se află pe „prapastia tiraniei absolute”
Aceste figuri de stânga utilizează în mod activ o panică extremă pentru a justifica o acaparare structurală fără precedent a puterii. Sub pretextul „salvării democrației”, această coaliție transmite o agendă extrem de alarmantă: delegitimizarea Curții Supreme, transformarea fără milă a puterii executive în arme și eradicarea măsurilor de integritate electorală la nivel de stat pentru a asigura o guvernare progresistă permanentă.
Distrugerea calculată a Curții Supreme din SUA si a echivalentele europene
Ținta cea mai imediată a acestei mișcări radicale este Curtea Supremă a Statelor Unite, o instituție pe care stânga o disprețuiește acum în mod deschis pentru că respectă Constituția în loc să se supună cerințelor politice progresiste. În loc să accepte rezultate judiciare cu care nu sunt de acord, acești activiști duc o campanie de denigrare neobosită pentru a șterge încrederea publicului în sistemul judiciar.
Senatorul Sheldon Whitehouse respinge agresiv Curtea Supremă ca fiind o „instanță capturată” controlată în întregime de „baroni miliardari de dreapta”. Făcând ecou acestui dispreț periculos, senatorul Richard Blumenthal a etichetat majoritatea conservatoare drept nimic mai mult decât o adunătură de „politicieni în robe”, considerând hotărârile lor legale o rușine națională.
Reprezentantul Jamie Raskin merge până la a descrie cea mai înaltă instanță din țară ca fiind „manipulată, demontată și umplută” în mod ilegitim. Această demonizare neobosită nu este doar retorică; este terenul deliberat pentru o preluare radicală a controlului instituțional.
Profesorul de Drept de la Harvard, Nicholas Bowie, sugerează deschis că, dacă publicul nu este de acord cu Curtea Supremă, Congresul ar putea pur și simplu să deposedeze Curtea de jurisdicția sa sau să „modifice artificial numărul de judecători” pentru a asigura rezultate liberale preferate.
Comentatorii progresiști precum Dahlia Lithwick ironizează deschis conceptul de „excepționalism american” și își exprimă neîncrederea față de faptul că Statele Unite continuă să permită mandate pe viață pentru cei mai înalți juriști ai săi, comparând în mod nefavorabil America cu alte națiuni.
Pentru a impune imediat această epurare ideologică, senatorul Whitehouse a propus în mod explicit implementarea unor limite retroactive de 18 ani pentru a-i îndepărta forțat și imediat de pe bancă pe judecătorii conservatori.
Transformarea in arma a sistemului judiciar
Ipocrizia flagrantă care stă la baza acestei agende progresiste este cel mai evidentă în planurile lor explicite de a folosi Departamentul de Justiție ca armă împotriva adversarilor lor politici. De-a lungul retoricii lor, figurile progresiste îi acuză isteric pe republicani că complotează să folosească guvernul federal pentru răzbunare.
Cu toate acestea, agentul juridic progresist Marc Elias cere deschis ca un viitor președinte democrat să abandoneze normele instituționale și să folosească Departamentul de Justiție ca o armă partizană proactivă. Elias afirmă explicit că democrații trebuie să abandoneze orice dorință nostalgică de a reveni la „guvernarea moderată” din erele Barack Obama sau Joe Biden.
În schimb, el îndeamnă în mod șocant stânga să învețe direct de la Donald Trump și „să fie dispusă să folosească toate instrumentele pe care el a fost dispus să le folosească”. Elias se plânge cu amărăciune că Departamentul de Justiție al lui Merrick Garland a adus doar cinci cazuri patetice de vot, cerând ca o nouă administrație democrată să folosească Departamentul de Justiție „proactiv” pentru a impune mandatele electorale progresiste.
Acest lucru dovedește că preocuparea declarată a stângii pentru „normele democratice” este o fraudă calculată, menită să-și dezarmeze adversarii în timp ce aceștia își încarcă propriile arme instituționale. Ștergerea federală a integrității alegerilor statale.
Această ambiție autoritară se extinde direct la federalizarea completă a sistemului electoral american cu extensie in Europa
Liderii progresiști complotează activ pentru a deposeda statele individuale de autoritatea lor constituțională de a gestiona alegeri libere și corecte. Elias a sugerat în mod șocant că Congresul ar putea ocoli complet legislativele statelor pentru a adopta o hartă electorală la nivel național, a impune „reprezentare proporțională” sau a impune o „cerință națională de pre-autorizare” amplă.
Profesorul de drept electoral Nicholas Stephanopoulos laudă, în mod similar, reprezentarea proporțională ca fiind un „mare avantaj”, deoarece garantează practic rezultatele pentru anumite grupuri politice și etnice, eliminând necesitatea unor litigii competitive. Între timp, măsurile de securitate electorală bazate pe bun simț sunt defăimate isteric pentru a justifica această intervenție federală masivă.
Reprezentantul Dan Goldman atacă vehement Legea SAVE, un proiect de lege simplu care necesită pur și simplu dovada cetățeniei pentru înregistrarea la vot, ca fiind un „proiect de lege privind suprimarea votului” malițios și o „taxă electorală” ilegală. Goldman susține incredibil că asigurarea faptului că non-cetățenii nu își exprimă votul este o „non-problemă” și o simplă înșelătorie menită să aibă un impact disproporționat asupra alegătorilor democrați săraci și minoritari.
În mod similar, mașina juridică progresistă consideră termenele limită standard și uniforme pentru alegeri
Cum ar fi solicitarea ca buletinele de vot prin corespondență să sosească efectiv până în ziua alegerilor… ca un complot calculat pentru a priva alegătorii de dreptul de vot, luptând activ în instanță pentru a forța statele să numere buletinele de vot care sosesc la câteva zile după închiderea secțiilor de votare.
Orice efort de a securiza urna sau de a finaliza o numărare a voturilor la timp este imediat defăimat de aceste cifre, considerându-le un efort autoritar de a „opri numărarea” și de a fura alegerile.
Erodarea deliberată a controalelor și echilibrului constituțional
Chiar și separarea fundamentală a puterilor în stat, stabilită de Părinții Fondatori, este atacată. Reprezentantul Raskin susține în mod bizar că conceptul a trei ramuri „co-egale” ale guvernului este un mit, insistând în mod celebru că „co-egal” nici măcar nu este un cuvânt.
Afirmând că Congresul deține o supremație legislativă absolută, de neegalat, asupra ramurilor executivă și judecătorească, stânga progresistă își propune să elimine cu buldozer orice control constituțional asupra autorității lor legislative.
Conduși de iluzii apocaliptice despre o „acaparare totalitară a puterii” de către dreapta
Această mișcare progresistă coordonată nu încearcă să salveze democrația americană. Prin propria lor recunoaștere explicită, ei își transmit intenția de a zdrobi independența Curții Supreme, de a deturna Departamentul de Justiție și de a rescrie regulile fiecărui scrutin pentru a asigura o influență progresistă permanentă și incontestabilă asupra națiunii.
Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.