Cu frantuzoaicele astea pofta vine calarindu’le! 
La inceput iti plac pur si simplu … daca o nemtoaica o alegi pe criterii tehnice sa zicem … o frantuzoaica o alegi in primul rand dupa cum arata.
Partea frumoasa insa vine abia dupa ce o calaresti o vreme … si iti dai seama ca esti la trei numere exprimate in kilometrii si nu te simti obosit, ba chiar iti face placere sa o calaresti in continuare.
Nu e precisa si ascultatoare ca o japoneza, nici cuminte si sobra ca o nemtoaica … dar are farmec si un parfum misterios aparte, reusind sa te surpinda mereu atunci cand ziceai ca ai reusit sa o cunosti. Stie sa te mangaie cu un murmur in surdina al motorului cand nu ai chef de zgomot la fel cum stie sa urle ca o pasionala atunci cand ii ceri pasiune … dracu stie cum face, dar mereu are pus deoparte ce iti doresti.
4000 si ceva de kilometri de asfalt negru impreuna … e prima masina a mea la care am ales sa mesteresc eu si nu altii, ca m’am saturat de cei care lucreaza neglijent lucruri pe care le pot face si eu singur sau la o bere cu un bun prieten. Asta e ceva! Ultima isprava nu a fost sa ii schimb acea bobina de inductie, ci sa am „curajul” sa ii desfac stergatoarele si sa le reconditionez de la cap la coada. Din pacate a crapat temporar smartfionul in care erau pozele, le voi completa poate candva.
Despre cum se dau jos stergatoarele si ce faci de aici inainte ma puteti intreba la comentarii! Nu ati crede dar e o mica filosofie si acolo.
In rest ma declar inca odata multumit si indragostit mai tare ca in prima zi.