In urma cu 10 ani piata telefoniei mobile arata cu totul altfel. Inca se mai practica „bip’ul” (sunet de apel dat cuiva, explicatie pentru cei mai tineri) din care se dezvoltase un adevarat limbaj paralel de comunicare (un bip = DA, doua bip = NU, si asa mai departe) iar convorbirile in afara orelor de varf si weekend erau preferate de marea majoritate datorita pretului scazut.
De atunci au trecut 10 ani … astazi minutele incluse sunt cu sutele sau chiar miile … nimeni nu mai are nevoie de bip si nici nu isi mai bate capul cu vreo ora de varf. Ca o curiozitate, cei de la ANCON (Asociatia Nationala pentru administrare si reglementare in Comunicatii) pentru ca a marca cei 10 ani de existenta au pus la dispozitia curiosilor un calculator care va ofera o viziune asupra cat platiti in acest moment fata de acum 10 ani. Daca sunteti curiosi, calculati mai jos …
De fapt, inca se mai practica bip-ul. Eu cel putin il mai folosesc. Nicidecum pentru a nu consuma minute (am asa multe incat nici nu am ce sa faac cu ele
), ci pentru a nu-l deranja pe celalalt in caz ca e ocupat (la cursuri, in vreo sedinta etc.).
Apai eu unul il consider rispia de bip
Prefer in cazurile date sa trimit un SMS scurt si la obiect in care ii si comunic scurt si la obiect ce am de comunicat … ca oricum la mine conversatiile la telefon nu depasesc 1-2 minute … de aia pentru mine unul ar fi superba o oferta cu 1EU pe luna si 100 de minute incluse. 
Nu stiu,de 3,4 ani, poate chiar mai bine nu stiu ce e ala bip, oricum am avut vreo 10-12 ani abonament si nu prea am practicat bipul, poate doar la inceputuri cand n-aveam foarte multe minute
Prin 1997 cand mi’am facut primul abonament la Dialog (Orange acum) minutul de convorbire in retea costa 2 unitati (asa se taxa pe vremea aia) ceia ce valora in jurul a 40 de centi, in afara retelei vreo 60 centi parca pe retelele fixe 80 centi, abonamentul lunar era de vreo 10USD in care nu aveai inclus NIMIC. Este de inteles de ce in vremea aia BIP-ul era de baza … dezvoltand, asa cum am zis un adevarat limbaj paralel in baza lui.
Cel mai tare ma secau aia care imi dadeau bip ca sa ii sun eu inapoi, pe motiv „eu sunt pe cartela!” 
Prin 1999 romanul inventiv a descoperit ca taxarea incepea dupa primele 3 secunde … si acum ma prapadesc de ras cum vorbeam la cele 3 secunde magice. Ajunsesem la niste performante uimitoare in care purtam adevarate conversatii de genul: „esti pe acasa?” inchideam … suna el: „da, haida” … eu: „in 10 minute” … si iaca asa i’am fentat mai bine de un an pe astia de la telefonia mobila … radeam cu lacrimi cand imi venea acasa o factura kilometrica (o aveam detaliata) in care aparea si cate 2-300 de apeluri toate de sub 3 secunde si cu taxare 0 
Din cand in cand o mai muscai da no … riscul. Dupa vreun an s’au prins jigodiile si peste noapte au eliminat chestia asta … am dar cateva apeluri a doua zi … norocul ca imi verificam destul de des cost-controlul … si cand am vazut ca m’au taxat am facut cu capul. 
A urmat apoi epoca cu cartela de 1 cent/minut in weekend … cred ca cea mai glorioasa perioada a celor de la Connex.
Acum povestile astea par desprinse din alta epoca … si totusi … nu a trecut decat un deceniu de atunci.